Articol preluat din Revista Acta Medica Transilvanica pentru sectiunea EMC sanatate publica si management sanitar , luna ianuarie 2009.

'Caracteristicile climatului organizational in principalele structuri din sistemul de sanatate romanesc si posibilitatile concrete de optimizare a acestuia'
FLORENTINA FURTUNESCU, Universitatea de Medicină și Farmacie 'CarolDavila' București

 

Caracteristica esențială comună tuturor sistemelor de sănătate o reprezintă îngrijorarea factorilor politici în legătură cu creșterea accelerată a costurilor și preocupările susținute pentru controlul acestora. În acest context, managementul sistemului de sănătate, la diferite niveluri, devine esențial pentru eficiența proceselor și pentru rezultatele obținute, în termeni de stare de sănătate a populației deservite. Dar, pentru a avea un management eficient, organizațiile din sănătate trebuie cunoscute și înțelese. Analiza contextului organizațional (cultura organizației, climatul organizațional, comportamentul, stilul de conducere al managerilor) devine astfel un factor esențial în creșterea eficienței sistemelor de sănătate. In România, un studiu asupra principalelor structuri din sistemul de sănătate a relevat că actualul climat organizațional nu permite valorificarea completă a valențelor individuale și a potențialului uman. Astfel, deși ca stil personal de management, indivizii sunt mai degrabă, producători și creativi, față de cerințele sarcinii, ei devin mai ales preocupați de urmărire si control. Acest fapt este probabil indus de cadrul normativ rigid în care își desfășoară activitatea,  de măsurile financiare de tip restrictiv, generate de nevoia de control al costurilor și de inexistența unor standarde de practică medicală, care ar oferi un model despre ce și cât trebuie făcut. De asemenea, posibilitățile reduse de motivare financiară a personalului pot contribui la limitarea valențelor de producători ale angajaților, în actualul cadru de funcționare al organizațiilor. Conștientizarea acestui fapt impune adoptarea de măsuri strategice pentru optimizarea funcționării organizațiilor, precum și analiza sistematică a climatului organizațional.

Articol preluat din Revista Acta Medica Transilvanica pentru sectiunea EMC sanatate publica si management sanitar , luna ianuarie 2009.

D. P. TÎRȚ, Doctorand, Universitatea 'Lucian Blaga' Sibiu

 

Crizele cu impact pe sănătatea publică sunt la nivel mondial din ce în ce mai frecvente. Crizele din sănătatea publică sunt de fapt crize de comunicare. Personalul medical și decidenții sistemului de sănătate din România trebuie să realizeze o bună informare a populației privind probleme de sănătate publică pentru a minimiza impactul crizelor asupra sănătății populației. După definirea crizelor, lucrarea prezintă o clasificare a situațiilor de criză, aspecte ale managementului comunicării în criză (care trebuie să înceapă înainte de declanșarea crizei) și modalități de valorificare a experienței de comunicare în situații de criză.

VIOLETA FRÂNCU1, O. FRÂNCU 2, MANUELA HOZAN3

 

 1Facultatea.de Medicină „Victor Papilian” Sibiu,2Spitalul de Pneumoftiziologie, Sibiu, 3Centrul de Sănătate Publică Sibiu

Articol preluat din Revista Acta Medica Transilvanica pentru sectiunea EMC sanatate publica si management sanitar , luna decembrie 2008.

“Timpul nostru este viața noastră și alături de sănătate și singura resursă pe care o primim odată cu nașterea”.

Trăim într-o perioadă caracterizată prin foarte multe schimbări, care pentru unii înseamnă o etapă plină de confuzie și nesiguranță, iar pentru alții o perioadă favorabilă, cu multiple oportunități. În acest context, timpul devine o resursă importantă de care dispunem, mai ales prin faptul că este limitat, nu poate fi produs, nu poate fi recuperat și nu este reversibil (2).

Fiecare dintre noi dispune de același fel de timp, care se măsoară în același mod. Cei mai mulți oameni afirmă însă, că nu au timp destul, dar studiile arată că jumătate din timpul disponibil este irosit.

FLORENTINA FURTUNESCU, Doctorand, Universitatea ”Lucian Blaga”, Sibiu

Articol preluat din Revista Acta Medica Transilvanica pentru sectiunea EMC sanatate publica si management sanitar , luna decembrie 2008.

Organizațiile din sănătate sunt marcate, în general, de volumul mare de activitate, subfinanțare și lipsa recunoașterii și aprecierii muncii, pe fondul general al tranziției socio-economice, care are repercursiuni vizibile asupra stării de sănătate a populației. În acest context, evaluarea culturii organizaționale și adaptarea stilului de conducere la caracteristicile acesteia constituie un avantaj pentru manager, oferindu-i posibilitatea de a utiliza resursele umane ale organizației la întregul lor potențial, de a stimula participarea și implicarea personalului medical în îndeplinirea misiunii organizației și în interesul superior al pacientului.

Articol preluat din Revista Medicala Romana pentru sectiunea EMC medicina interna, luna iulie 2008.

Dr. C. Bogdan, Spitalul Sfântul Luca

În ultimii ani, autoritățile sănătății au fost și sunt confruntate cu o problemă de sănătate care, pe de o parte, pare să-și fi augmentat dimensiunile în legătură cu o serie de condiții – mult invocata „încălzire a planetei“, urbanizarea și poluarea atmosferei, îmbătrânirea populației, extensia bolilor cronice ș.a., pe de altă parte, pare să fie mai bine conștientizată ca urmare a efectelor asupra sănătății, solicitarea serviciilor de urgență, supramortalitatea unor grupuri vulnerabile – copii, vârstnici, bolnavi cronici. „Dezastrul“ întâmplat în vara anului 2003 în Franța soldat cu 15.000 de decese printre persoanele vârstnice a intensificat preocupările nu numai ale autorităților sănătății, ci și ale celor de protecție socială, ale statului, surprinse în acea vară total descoperite. A urmat o suită de măsuri de ordin medical, educativ, social atât la nivel individual în comunitate cât și în instituții de asistență și îngrijire pentru vârstnici, copii, bolnavi cronici. Și țara noastră, prin caracteristicile geografice și climatice se confruntă în fiecare sezon cald cu ceea ce s-a numit „patologia de caniculă“, ceea ce obligă la o sensibilizare cu această nouă problematică de sănătate, a profesioniștilor sănătății, a autorităților statului care au obligații de prevenire și protecție a populației, a acesteia în întregime în sensul avertizării și educării. O problemă de sănătate publică a cărei severitate este argumentată de solicitările serviciilor de urgență și de mortalitate („supramortalitate“, autorii francezi), pătrunde din ce în ce mai mult în actualitate, acutizându-se sezonier, în anotimpul cald în regiunile unde climatul torid survine din când în când și oamenii sunt mai puțin adaptați temperaturilor excesiv de înalte. Această „patologie de caniculă“ afectează în primul rând categorii de persoane vulnerabile prin capacități de adaptare și de apărare reduse.

Articol din Revista Acta Medica Transilvanica

Articol pentru sectiunea EMC alte specialitati, luna aprilie 2007

L. Lazăr*, Violeta Albu, Simona Bârsan

* Prof. Dr. LIVIU LAZĂR, Facultatea de Medicină și Farmacie, Universitatea Oradea

Îmbătrânirea reprezintă un proces complex în care sunt implicați o multitudine de factori (patologici, genetici, stil de viață) și care frecvent se asociază cu o reducere a capacității funcționale și cu prezența unor boli cronice. Inactivitatea fizică și prezența unui stil de viață sedentar reprezintă un factor de risc semnificativ care afectează starea de sănătate a vârstnicilor.

Începând cu anul 2025 pentru prima dată, populația de și peste 65 de ani va depăși numărul copiilor cu vârsta mai mică de 15 ani.

Beneficiile antrenamentului fizic regulat asupra vârstnicilor sunt clare și semnificative. Antrenamentul fizic previne apariția unor boli și deține un rol important în tratamentul unor afecțiuni precum bolile cardiace, hipertensiunea arterială, osteoporoza, artrozele, diabetul zaharat noninsulinodependent, obezitatea și anumite forme de cancer. Antrenamntul fizic permite de asemenea vârstnicilor să-și amelioreze sau extindă independența fiind capabili să se autoîngrijească.

Capacitatea funcțională reprezintă abilitatea de a desfășura atât activitățile vieții zilnice (ADL-uri) precum spălat, îmbăiat, îmbrăcat, mâncat, cât și activtățile instrumentale ale vieții zilnice (IADL-uri) precum gătit, gospodărie, cumpărături și rezolvarea problemelor financiare.

Satisfacția vieții se poate reduce semnificativ pe măsură ce vârstnicii devin dependenți de alte persoane în realizarea ADL-urilor. Menținerea capacității funcționale reprezintă probabil motivul esențial al unei vieți active. Uneori chiar o ameliorare mică a capacității fizice poate reprezenta diferența dintre starea de independență și cea de dependență a vârstnicilor.

În cazul vârstnicilor cardiaci, antrenametul fizic reprezintă condiția cvasiobligatorie a refacerii parțiale a capacității de efort care să le permită o viață mai activă, chiar dacă aceasta se va limita doar la măsurile de autoîngrijire, munca casnică și la posibilitatea de a se deplasa singuri.

În concluzie, beneficiile antrenamentului fizic în cazul vârstnicilor sunt: menținerea capacității funcționale pentru o viață independentă, reducerea riscului bolilor cardiovasculare, întârzierea progresiei unor boli cronice, promovarea stării psihologice de bine și furnizarea oportunităților pentru interacțiuni sociale.

Trends And Attitudes On Drug Issues In High School Teenagers


Articol din publicatia Timisoara Medical Journal nr. 3/2005
Full text [membership required, free registration]

Mihai Gafencu1, Bogdana Zoica1, Gabriela Doros1, Sorin Ursoniu2, Bogdan Korbuly3, Kalliope Silberberg3, Margit Serban1
1 3rd Pediatrics Clinic,
2 Management and Public Health Department, Victor Babes University of Medicine and Pharmacy Timisoara,
3 Department of Public Health of the Timis County- Promotion and Health Education Office

Objective: Drawing attention to a new social phenomenon of increasing illicit drug use among teenagers and consequences of inefficient prevention programs, as well as lack of specialised personnel for this important public health issue.

Carmen Tereanu*

Autor: Dr. Carmen Tereanu, medic rezident, Catedra de Sanatate Publica si Management, U.M.F. “Carol Davila”, Bucuresti.

Costurile de personal se ridica la cca 65-75% din costurile totale ale unui spital. Din aceasta cauza, utilizarea eficienta a personalului ar trebui sa fie o prioritate pentru managerii din spitale, care ar trebui sa aiba o abordare prospectiva a resursei umane, bazata pe o evaluare continua a nevoilor. Articolul isi propune sa prezinte managerilor din spital un instrument, pentru a evalua efectivul de personal mediu sanitar necesar pentru acordarea ingrijirilor, prin masurarea volumului de activitate. Am ales cateva dintre cele mai cunoscute, dintr-o serie de astfel de metode de evaluare existente la nivel international, evidentiind avantajele si limitele lor.

Autori: Conf. Dr. Dana Galieta Minca*, Dr. Paula Natalia Cochino, Dr. Eugenia Claudia Ion

*Catedra de Sanatate Publica si Management, UMF “Carol Davila” Bucuresti

Importanta problemei

La nivel mondial, mor datorita accidentelor rutiere 3000 de persoane in fiecare zi (1).

Conform statisticilor OMS, in lume, accidentele de circulatie sunt a 10-a cauza de mortalitate la toate varstele, reprezentand 2,2% din mortalitatea globala, si a 9-a cauza de povara globala a bolii.

Autor: Paula Cochino*

Dr. Paula Cochino, medic rezident Sanatate Publica si Management, Catedra de Sanatate Publica si Management, U.M.F. “Carol Davila”, Bucuresti

Raportul OMS pentru anul 2003 afirma ca sarcina cea mai importanta pentru comunitatea mondiala a sanatatii este sa micsoreze discrepantele intre sistemele de sanatate din lume. Bazandu-se pe experiente si reusite anterioare, raportul propune strategii solide pentru construirea unui viitor mai sanatos si mai echitabil pentru omenire.