Date utilizator
Ai uitat parola?
|
|
Bine ai venit la EMCB 15.04.2021, 04:43
31.07.2008, 21:31
Afisari 71,732
 O. Băjenaru [1], C.D. Popescu [3], C. Tiu
[1], D. Marinescu [1],Gh. Iana [2]
[1] Spitalul Universitar de Urgență
București, Clinica de Neurologie
[2] Spitalul Universitar de Urgență
București, Departamentul de Imagistică
[3]
Spitalul de Recuperare Iași, Clinica de Neurologie
Articol preluat din Revista Romana de Neurologie pentru sectiunea EMC neurologie, luna august 2008.
Scleroza multiplă (SM) este cea mai frecventă
afecțiune neurologică a adultului tânăr care determină
invalidități majore, cel puțin în țările Europei
și Americii de Nord. În țara noastră se estimează că
această boală are o prevalență de cca. 35-40 la 100.000
locuitori, așa cum rezultă dintr-o serie de evaluări
epidemiologice efectuate în anii ’80, a căror analiză sistematică
a fost realizată ultima dată în urmă cu peste 10 ani de către
Prof. Dr. I. Stamatoiu și colab.
Este o boală care debutează la adultul
tânăr (20- 40 ani), e de 2-3 ori mai frecventă la femei decât la
bărbați. Ca dispunere geografică predomină în regiunile
nordice, prevalența mergând de la 1 la 100.000 locuitori în zonele
ecuatoriale la 80 la 100.000 locuitori în nordul Europei și Americii de
Nord.
31.07.2008, 21:30
Afisari 11,238
 O. Băjenaru [1], C.D. Popescu [3], C. Tiu
[1], D. Marinescu [1],Gh. Iana [2]
[1] Spitalul Universitar de Urgență
București, Clinica de Neurologie
[2] Spitalul Universitar de Urgență
București, Departamentul de Imagistică
[3]
Spitalul de Recuperare Iași, Clinica de Neurologie
Articol preluat din Revista Romana de Neurologie pentru sectiunea EMC neurologie, luna august 2008.
31.07.2008, 21:27
Afisari 11,201
 O. Băjenaru, Spitalul
Universitar de Urgență București, Clinica de Neurolgie, UMF
„Carol Davila“
Articol preluat din Revista Romana de Neurologie pentru sectiunea EMC Neurologie, luna august 2008.
Cunoașterea din ce în ce mai aprofundată a
fiziopatologiei bolilor vasculare majore, în special a celor aterotrombotice, a
dus la identificarea unor noi factori de risc precum și la stabilirea unor
relații patogenice complexe între unii dintre aceștia precum și
la descoperirea unor interferențe cu alte aspecte ale patologiei. În acest
context definirea sindromului metabolic ca o entitate ce are ca element central
obezitatea viscerală, aduce în discuție elemente noi precum rolul
inflamației cronice de grad scăzut în patogenia bolilor cardio- și
cerebrovasculare, precum și multiple interferențe neuroendocrine în
care participarea structurilor cerebrale atât ca element central reglator, cât și
ca țintă lezională este deosebit de complexă și încă
departe de a fi complet cunoscută. Studiile experimentale și clinice
au evidențiat interferențe importante între sindromul metabolic și
riscul de accidente vasculare cerebrale, declinul cognitiv, tulburările
neuroendocrine induse de privarea de somn de noapte fiziologic, modificări
ale semnalizării neuronale induse de o serie de medicamente neuroleptice.
Toate aceste aspecte au implicații nu numai în înțelegerea
mecanismelor patogenice ale afecțiunilor neurologice și vasculare,
dar și în dezvoltarea unor strategii noi de monitorizare și tratament
de importanță majoră în multiple domenii clinice precum
neurologia, cardiologia, diabetologia, recuperarea neurologică și nu
în ultimul rând psihiatria.
30.06.2008, 22:00
Afisari 12,841

Articol preluat din Revista Romana de Neurologie pentru sectiunea EMC neurologie, luna iulie 2008.
S. Nica, I. Davidescu (Spitalul Clinic
Colentina)
Diagnosticul de epilepsie implică un diagnostic
diferențial, o clasificare a epilepsiilor și, dacă este posibil,
cauza acesteia. Studii efectuate pe populații neselectate arată
că se poate identifica cauza crizelor doar la 1/3 dintre cei
diagnosticați și, de multe ori, cauzele sunt multiple. Anamneza este
adesea edificatoare în ceea ce privește etiologia crizelor.
Insuficiențele organice predispun la crize, atât parțiale, cât
și generalizate. Creșterea accesibilității și
complexității intervențiilor cardio-vasculare a determinat
și creșterea numărului de pacienți urmăriți post
operator, ce pot avea complicații diverse, inclusiv crize. Multe
medicamente se asociază cu creșterea frecvenței crizelor, atât
în doze terapeutice, cât și în doze toxice. Întreruperea bruscă a
anticonvulsivantelor este cunoscută ca fiind cauză frecventă de
apariție a crizelor. Crizele generalizate și statusul epileptic pot
anunța stadiul final de evoluție a unui pacient cu SIDA. Crizele apar
frecvent la pacienții ce au suferit un transplant de organ. Crizele pot fi
prima manifestare a unei encefalopatii hipertensive. Tulburările
electrolitice sunt cauze frecvente pentru apariția crizelor.
30.06.2008, 22:00
Afisari 20,309

Articol preluat din Revista Romana de Neurologie pentru sectiunea EMC neurologie, luna iulie 2008.
Adina Roceanu, O.
Băjenaru (Spitalul Universitar de Urgență București)
Sindroamele paraneeoplazice neurologice îmbracă
variate tablouri clinice, ceea ce determină includerea acestora în aproape
toate algoritmele de diagnostic diferențial
neurologic. O dată cu adâncirea cunoașterii imunologiei, un mare
număr de autoanticorpi specifici ca markeri ai neoplaziei au devenit accesibili
clinicienilor, și poate că în viitorul apropiat vor apărea
tratamente eficiente.
Sindroamele paraneoplazice reprezintă un grup
de afecțiuni asociate cu un neoplasm identificabil sau ocult, dar care
nu sunt datorate invaziei directe sau metastazării tumorii.
30.06.2007, 22:00
Afisari 29,105

Articol preluat din Revista Practica Medicala pentru sectiunea EMC alte specialitati, luna iulie 2007.
Conf. Dr. P. Mihancea, dr. Cristina Brisc, Conf. Dr.
C. Brisc, dr. Monica Sabău, dr. Nicoleta Havasi, dr. Adina Topan (Facultatea
de Medicină și Farmacie, Oradea)
Polineuropatia diabetică
vegetativă (PDV), numită și autonomă, apare datorită
leziunilor sistemului nervos vegetativ. Manifestările clinice specifice nu
apar niciodată izolate, ele asociindu-se cu manifestările
polineuropatiei somatosenzitivă sau motorie, care ajung pentru tratament
în serviciile de neurologie. De aceea, neurologul trebuie să recunoască
și chiar să trateze aceste manifestări din PDV. Leziunile
sistemului nervos vegetativ se repercutează asupra activității
cordului, vaselor, plămânilor, tubului digestiv, aparatului genitourinar și
osteoarticular. Tulburările acestor organe beneficiază de tratamente
specifice la îndemâna neurologului și unor specialități
interdisciplinare. Lucrarea descrie sistematic toate manifestările PDV și
terapia specifică lor.
02.08.2005, 10:49
Afisari 3,794

Articol din publicatia Timisoara Medical Journal
Click pentru versiunea full text
Authors: Ligia Petrica1, Maxim Petrica2, Catalin Jianu2, Gheorghe Gluhovschi1,
Adalbert Schiller1, Silvia Velciov1, Virginia Trandafirescu1,
Gheorghe Bozdog1, Cristina Gluhovschi1, Flaviu Bob1
1Dept. of Nephrology, 2Dept. of Neurology, Victor Babes University of Medicine and Pharmacy, Timisoara, Romania
Correspondence to:
Ligia Petrica, Dept. of Nephrology, Timisoara Emergency Clinical Hospital, 156 Dr. I. Bulbuca Blvd., 300736 Timisoara, Romania,Tel. +40-256-463-001
Email: ligiapetrica@yahoo.com
Abstract
Introduction: The cerebrovascular reactivity (CVR) is a haemodynamic parameter which represents the normal increase of the cerebral artery blood flow in response to a vasodilator stimulus, such as hypercapnia. The aim of the study was to assess the CVR by transcranial Doppler (TCD) ultrasound and the breath-holding test (BHT) in patients with chronic renal failure (CRF) anaemia; to correlate the cerebrovascular response to hypercapnia with the severity of anaemia.
15.07.2004, 18:21
Afisari 7,319
 Autor: Dr. Roxana L Sfrent-Cornateanu*
* Dr. Roxana L Sfrent-Cornateanu, asistent universitar, Catedra de Fiziopatologie si Imunologie, U.M.F. "Carol Davila", Bucuresti.
Evenimentele imunologice, care se desfasoara in patogeneza sclerozei multiple (MS) prezinta 2 etape: etapa atacului imun, care reprezinta faza inflamatorie, si etapa neurodegenerarii - faza de demielinizare.
Bolile
autoimune inflamatorii ale SNC sunt initiate de limfocitele T specifice, asa
cum arata si studiile pe modelul animal pentru MS (reprezentat de encefalomielita
experimentala autoimuna (Experimental
Allergic Encephalomyelitis
= EAE), care dupa activare de catre
antigene (Ag) specifice, superantigene sau dupa reactia incrucisata cu Ag microbiene
sau virale invadeaza SNC prin "strapungerea" barierei hematoencefalice
(Blood-Brain
Barrier = BBB),
initiind astfel boala.
15.07.2004, 17:39
Afisari 11,533
 Autor: Roxana L Sfrent-Cornateanu*
* Dr. Roxana Sfrent-Cornateanu, asistent universitar, Catedra de Fiziopatologie si Imunologie, U.M.F. "Carol Davila", Bucuresti.
Scleroza multipla (MS) este, in principiu, o dezordine neuroimuna, care implica SNC, afectand creierul si maduva spinarii. MS prezinta o mare heterogenicitate, in ceea ce priveste evolutia clinica, imaginile neuroradiologice ale leziunilor, implicarea genelor susceptibile si raspunsul la terapie. Toate acestea sunt sustinute de dovezi experimentale, demonstrand implicarea unor procese fundamental diferite, cum ar fi autoimunitatea si infectia virala, care pot induce aparitia unor placi inflamatorii demielinizante, asemanatoare cu cele din MS. Aceasta sugereaza ca MS pare a fi mai degraba o suma de sindroame heterogene, decat o boala unica si, de asemenea, pare sa implice mecanisme patogenice diferite. In ciuda exploziei de cunostinte de neuroimunologie, imagistica, genetica si virusologie, totusi, cauza MS ramane inca neclara.
|
|
Articole din urmaThursday 25-May
Wednesday 01-Mar
Thursday 01-Sep
Utilizatori onlineVizitatori: 3
|