emecebe reloaded

Bine ai venit la EMCB
27.04.2017, 19:49

>

Vezi versiunea pentru imprimanta

Boala ficatului gras non- alcoolic - de la identitate clinica, la clarificare  patogenica si perspective terapeutice

GastroenterologieDr. Cornelia Barbu, Spitalul Județean Argeș


Articol din publicatia Medicina Modernã 2009; 16(2)

Articol pentru sectiunea EMC medicina familiei, luna februarie 2011

 

Rezumat

Boala ficatului gras non-alcoolic cuprinde un spectru larg al afecțiunilor hepatice, nelegate de consumul de alcool in cantitati care ar iniția leziuni ale ficatului, spectru care cuprinde steatoza hepatica, steatohepatita non-alcoolica si ciroza hepatica, având potențial evolutiv către carcinomul hepatocelular.

Boala ficatului  gras non-alcoolic este asociata cu componentele sindromului metabolic: obezitatea, diabetul zaharat tip II si rezistenta la insulina, hipertensiunea arteriala si dislipidemia. Rezistenta la insulina ar fi factorul de legătura intre boala grasa a ficatului non-alcoolic si alte stări patologice ca sindromul apneei in somn si sindromul ovarului polichistic.

In ultimul deceniu, studiile efectuate au adus clarificări in ceea ce privește patogenia bolii ficatului gras non-alcoolic. In esența, obezitatea conduce la instalarea rezistentei la insulina la nivel muscular, ceea ce are ca efect eliberarea unor cantitati mari de insulina de către celulele β pancreatice. Aceste cantitati de insulina duc la sinteza crescuta de acizi grași liberi la nivelul ficatului, ceea ce conduce la steatoza hepatica. Steatoza hepatica poate avea evoluție variata la diferiți indivizi, la o parte din bolnavi putându-se constata dezvoltarea apoptozei, necrozei, infiltratului inflamator si a fibrozei. Aceasta din urma evoluție s-ar datora lipotoxicitatii. Deși mecanismele lipotoxicitatii nu sunt complet intelese, un rol important in dezvoltarea leziunilor se pare ca revine disfuncției mitocondriale, in care sunt implicate peroxidarea lipidelor, expresia crescuta a TNFα si a speciilor reactive de oxigen.

Diagnosticul complet al bolii hepatice ar trebui sa includă si examenul histopatologic, pentru stabilirea stadiului si prognosticului bolii.

Mijloacele terapeutice actuale sunt adresate mai mult sindromului metabolic. Înțelegerea mai profunda a patogeniei bolii încurajează desfășurarea unor trialuri cu agenți terapeutici adresați ficatului.

In stadiile avansate ale bolii, ultima soluție ramâne transplantul hepatic, cu riscul recurentei leziunilor pe ficatul transplantat daca factorii ce au inițiat injuria hepatica nu sunt bine controlați.

Abstract

Non- alcoholic fatty liver disease (NAFLD) means a large spectrum of liver affections, non-related to alcohol consumption in such amounts  which could produce liver injuries, spectrum which includes liver steatosis, non-alcoholic steatohepatitis and liver cirrhosis, with possible evolution to hepatocellular carcinoma.

NAFLD is associated with the  components  of the metabolic syndrome: obesity, type 2 diabetes mellitus and  insulin resistance, arterial hypertension and dislipidemia. Insulin resistance seems to be the connection factor between NAFLD and other pathological conditions like sleep apnea syndrome and policystic ovary syndrome.

In the last decade, studies could clarify  the pathogenesis of NAFLD. Brief, obesity induces the insulin resistance in muscles, which is responsible for the releasing of large amounts of insulin in the β pancreatic cells. These large amounts of insulin lead to the increased synthesis of free fatty acids in liver, which induces liver steatosis. Liver steatosis has various evolutions in different patients; some patients develop apoptosis,  necrosis,  inflammatory infiltrate and fibrosis. This evolution could be the consequence of the lipotoxicity. The mechanisms of lipotoxicity are not yet well known, but an important role in liver injuries outcomes is owned by the mitochondrial impairment, due to lipid peroxidation, the increased expression of  TNF α and of reactive oxygen species.

The complete diagnosis of NAFLD must include the histological examination, in order  to establish the stage and the prognosis of the disease.

The therapies used by now are addressed more to the components of the metabolic syndrome and less directly to the liver. The better understanding of the pathogenesis of the NAFLD encourages the trials with drugs addressed to the liver.

In the advanced stages of the disease, the last solution seems to be liver transplantation, but the risk of  injuries recurrence on the transplanted liver remains, if the factors which initiated the disease are not well controlled.

 

Cuvinte cheie: boala grasa a ficatului non-alcoolic, steatohepatita non-alcoolica, sindrom metabolic, disfuncție mitocondriala, leziuni hepatice,terapie adresata ficatului

Key-words: non- alcoholic fatty liver disease, non-alcoholic steatohepatitis, metabolic syndrome, mitochondrial impairment, liver injuries, therapies addressed to the liver.

Vezi versiunea pentru imprimanta

Boala celiaca si diabetul zaharat de tip 1: particularitati epidemiologice, clinice si terapeutice

GastroenterologieDr. Elena Z. Cev, doctorand, medic specialist gastroenterologie, Spital Municipal Lugoj
Profesor Dr. Oliviu Pascu, Clinica Medicală 3, Universitatea de Medicină și Farmacie ”Iuliu Hatieganu”, Cluj Napoca


Articol din publicatia Medicina Modernã 2009; 16(12)

Articol pentru sectiunea EMC medicina familiei, luna februarie 2011

Rezumat
Coexistența dintre boala celiacă și diabetul zaharat de tip 1 a fost raportată încă din 1960. Studiile din ultimul deceniu estimează prevalența bolii celiace la pacienții diabetici ca fiind de aproximativ 10 ori mai mare decât în populația generală. Ambele boli prezintă un fond genetic comun asociat cu hiperexpresia antigenelor HLA DQ2/DQ8 și un mecanism patogenetic similar în declanșarea procesului autoimun.
Introducerea screeningul serologic al bolii celiace la pacienții cu diabet zaharat tip 1 a modificat radical datele epidemiologice, boala putând fii depistată la pacienți asimptomatici, cu simptome minime gastrointestinale sau manifestări extradigestive.
Excluderea glutenului din alimentație este indicată la pacienții diabetici diagnosticați cu boală celiacă, cu rezultate favorabile în privința echilibrului metabolic. Având în vedere regimul alimentar restrictiv al pacienților diabetici, aderența la dieta fără gluten este nesatisfăcătoare, în special la cei cu de celiacă silențioasă.
Abstract
Coexistence of the celiac disease and type 1 diabetes mellitus has been previously described since late 1960s. The literature published in the last decade estimates the prevalence of celiac disease at the diabetes patients approximately 10 times higher than in general population. Both diseases have a similar genetic background associated with HLA DQ2/DQ8 and similar trigger mechanisms for autoimmune process.
The serological screening for celiac disease at the patients with type 1 diabetes brings significant changes in the epidemiological datas and provides an opportunity to diagnose the disease even if patients are asimptomatic, with mild gastrointestinal symptoms or with extraintestinal singns.
The gluten free diet is indicated for patients with diabetes and celiac disease with good results in terms of metabolic control. Regarding the restrictive diet of diabetes, the adherence to a free gluten diet is unsatisfactory specialy at the patients with silent celiac disease.
Cuvinte cheie:
boala celiacă, diabetul zaharat tip 1, autoimunitatea, screeningul serologic
Key words:
celiac disease, type 1 diabetes mellitus, autoimmunity, serological screening.
Vezi versiunea pentru imprimanta

Refluxul gastroesofagian: diagnostic si tratament

Gastroenterologie
Articol preluat din Revista Medicala Romana pentru sectiunea EMC medicina interna, luna iulie 2008.

Dr. S. Luncă, Dr. N. Romedea, Spitalul Clinic de Urgențe Iași, Universitatea de Medicină și Farmacie „Gr.T. Popa“ Iași

INTRODUCERE

Refluxul gastroesofagian (RGE) este un fenomen fiziologic întâlnit la majoritatea populației și care apare mai ales după mese. Transformarea acestui proces fiziologic într-unul patologic are loc atunci când cantitatea de conținut gastric refluată în esofag depășește limitele normale, determinând simptome asociate și frecvent leziuni ale mucoasei esofagiene. Incidența RGE nu este exact cunoscută, deoarece un procent important din populație cu simptome de reflux nu se prezintă la medic, recurgând la automedicație. Se apreciază că aproximativ 20-40% din populație prezintă o expunere esofagiană anormală la conținutul gastric (1). Se estimează că 14% dintre americani prezintă simptome săptămânal și 7% au simptome zilnic (1, 2). Pacienții cu RGE relatează o alterare a stării de sănătate, cu o scădere a capacității de muncă, calitatea vieții fiind afectată uneori mai sever decât la pacienții cu boală ulceroasă sau angină pectorală (3). În mod normal, organismul posedă o serie de mecanisme care împiedică refluxul prelungit, frecvent al con- ținutului gastric în esofag. Alterarea acestor mecanisme determină apariția RGE patologic. Dintre aceste mecanisme, sfincterul esofagian inferior (SEI) joacă rolul principal. SEI este un sfincter fiziologic situat la nivelul porțiunii abdominale a esofagului și care se opune refluxului conținutului gastric în esofag. Alterarea acestuia, fie sub forma unei relaxări tranzitorii, fie sub forma unei hipotonii este frecvent întâlnită la pacienții cu boală de reflux gastroesofagian (BRGE). Trebuie cunoscut că presiunea la nivelul SEI poate fi modificată de unele substanțe, medicamente sau alimente (tabelul 1), anamneza pacientului putând fi revelatoare din acest punct de vedere.

Vezi versiunea pentru imprimanta

Imaginea de fuziune CT-PET in evaluarea clinica a leziunilor pancreasului

Gastroenterologie
Articol preluat din Revista Acta Medica Transilvanica pentru sectiunea EMC gastroenterologie, luna septembrie 2007.

C. Mihalache , Facultatea de Medicină “Victor Papilian” Sibiu

Diagnosticul diferențial al leziunilor pancreatice încă reprezintă o problemă. În timp ce explorarea CT oferă imagini cu rezoluție spațială înaltă, PET diagnostichează leziunile maligne cu o sensibilitate înaltă. Articolul evaluează beneficiile clinice ale examinării de fuziune CT-PET în diagnosticul cancerului pancreatic.

Vezi versiunea pentru imprimanta

Actualitati in diagnosticul si tratamentul hepatitelor cronice

Gastroenterologie
Articol preluat din Revista Practica Medicala pentru sectiunea EMC gastroenterologie, luna septembrie 2007.
Conf. Dr. Dumitru Matei, Sef Disciplina Medicina de Familie UMF „Carol Davila“

1. DEFINITIE. Hepatita cronica reprezinta un sindrom plurietiologic care are ca element comun existenta unor leziuni necroinflamatorii si a unui grad variabil de fibroza, care evolueaza fara ameliorare minim 6 luni. Aceste modificari histologice asociaza manifestari clinice variabile ca intensitate si expresivitate si anomalii biochimice imunologice si imagistice.

Vezi versiunea pentru imprimanta

Factorii predictivi ai asocierii trombozei venei porte la pacientii cirotici cu carcinom hepatocelular (I)

Gastroenterologie
Articol pentru sectiunea EMC gastroenterologie, luna august 2007.
Dr. Mirela Ciocirlan, Dr. Mihai Ciocirlan, Conf. Dr. Liana Gheorghe, Prof. Dr. Mircea Diculescu
| prima parte | partea a doua |

Introducere

Carcinomul hepatocelular (HCC) reprezinta o cauza importanta de mortalitate la nivel mondial, in particular in ariile geografice unde hepatitele virale sunt endemice. In Romania conform datelor actuale, aproximativ 10% din populatie (peste 2 milioane de locuitori) este infectata cronic cu virusuri hepatitice (B si/sau C) [1, 2, 3].

HCC este o tumora cu agresivitate mare si cu optiuni terapeutice limitate in ciuda progreselor continue si semnificative ale metodelor de diagnostic si tratament. Exista la ora actuala numeroase controverse in literatura privitoare la prognosticul si pattern-urile de evolutie ale HCC. Sunt autori care sustin ca exista pattern-uri de evolutie diferite in arii geografice diferite [4, 5].

Au fost identificati numerosi factori de predictie a prognosticului HCC: stadiul cirozei hepatice asociate, morfologia si staging-ul tumoral, asocierea trombozei venei porte (TVP), valoarea alfa fetoproteinei (AFP). TVP are indiscutabil un efect nefavorabil asupra prognosticului HCC [6, 7, 8, 9].

Cel mai frecvent tromboza venei porte apare in stadiile tardive ale HCC [8, 9], insa uneori se asociaza chiar de la diagnostic, limitand astfel optiunile terapeutice.

In Centrul de Gastroenterologie si Hepatologie Fundeni am realizat un studiu ce a urmarit sa identifice factorii predictivi ai asocierii TVP inca de la diagnosticul HCC.

Vezi versiunea pentru imprimanta

Factorii predictivi ai asocierii trombozei venei porte la pacientii cirotici cu carcinom hepatocelular (II)

Gastroenterologie
Articol pentru sectiunea EMC gastroenterologie, luna august 2007.
Dr. Mirela Ciocirlan, Dr. Mihai Ciocirlan, Conf. Dr. Liana Gheorghe, Prof. Dr. Mircea Diculescu
| prima parte | partea a doua |

Introducere

Carcinomul hepatocelular (HCC) reprezinta o cauza importanta de mortalitate la nivel mondial, in particular in ariile geografice unde hepatitele virale sunt endemice. In Romania conform datelor actuale, aproximativ 10% din populatie (peste 2 milioane de locuitori) este infectata cronic cu virusuri hepatitice (B si/sau C) [1, 2, 3].

HCC este o tumora cu agresivitate mare si cu optiuni terapeutice limitate in ciuda progreselor continue si semnificative ale metodelor de diagnostic si tratament. Exista la ora actuala numeroase controverse in literatura privitoare la prognosticul si pattern-urile de evolutie ale HCC. Sunt autori care sustin ca exista pattern-uri de evolutie diferite in arii geografice diferite [4, 5].

Au fost identificati numerosi factori de predictie a prognosticului HCC: stadiul cirozei hepatice asociate, morfologia si staging-ul tumoral, asocierea trombozei venei porte (TVP), valoarea alfa fetoproteinei (AFP). TVP are indiscutabil un efect nefavorabil asupra prognosticului HCC [6, 7, 8, 9].

Cel mai frecvent tromboza venei porte apare in stadiile tardive ale HCC [8, 9], insa uneori se asociaza chiar de la diagnostic, limitand astfel optiunile terapeutice.

In Centrul de Gastroenterologie si Hepatologie Fundeni am realizat un studiu ce a urmarit sa identifice factorii predictivi ai asocierii TVP inca de la diagnosticul HCC.

Vezi versiunea pentru imprimanta

Tumorile gastrointestinale stromale (GIST) - un nou concept diagnostic si terapeutic

Gastroenterologie
Articol preluat din Revista Societatii Romane de Chirurgie pentru sectiunea EMC chirurgie, luna august 2007.

Adriana Bãdulescu, F. Bãdulescu, S. Constantinoiu, Carmen Popescu, M. Schenker (Chirurgia, 101 (1): 87-99)

Începuturile timide de a institui tratamentul cu Glivec în România se raporteazã la anul 2003 (patru pacienti) si au relevat rezultate clinice, cum ar fi boala stabilizatã, prelungirea supravietuirii generale si o calitate a vietii mult îmbunãtãtitã, ceea ce a determinat implicarea colectivului nostru (septembrie 2004) în trialul condus de CECOG ("Central European Collaborative Oncology Group"). În prezent sunt înrolati în acest trial patru pacienti. Au urmat participãri la workshop-uri organizate la Institutul National din Helsinky (centrul care a initiat primul tratament cu Glivec la nivel mondial - 2000) si la Institutul National de Tumori din Milano, astfel cã experienta acumulatã si, nu în ultimul rând, rezultatele obtinute pânã în prezent, ne-au determinat sã elaborãm un material referitor la o nouã conceptie privind tumorile stromale cu origine la nivelul tractului gastrointestinal.

Vezi versiunea pentru imprimanta

Suntul portosistemic transjugular intrahepatic (TIPS) in ascita refractara si hidrotoraxul refractar (partea I)

Gastroenterologie
Articol pentru sectiunea EMC gastroenterologie, luna iulie 2007.

Dr. Mirela Ciocirlan, Dr. Mihai Ciocirlan, Prof. Mircea Diculescu
Centrul de Gastroenterologie si Hepatologie Fundeni Bucuresti

De la introducerea lui in practica clinica in urma cu 18 ani, suntul portosistemic transjugular intrahepatic (TIPS) a devenit o valoroasa metoda de tratament a complicatiilor hipertensiunii portale (HTP) la pacientii cu ciroza hepatica.

Practic, se realizeaza o anastomoza intrahepatica intre o vena suprahepatica (de obicei dreapta sau medie) si un ram al venei porte (de obicei dreapta), sub ghidaj ecografic. Prin abord transjugular drept se cateterizeaza o vena suprahepatica, ce se punctioneaza ulterior si se creeaza o comunicare intre aceasta si un ram al venei porte drepte. Atfel, intre cele doua paturi vasculare se creeaza un traiect intrahepatic ce va fi dilatat cu un balon, ulterior montandu-se aici un stent metalic pentru a mentine patenta. Tehnica este minim invaziva si se poate efectua sub anestezie generala sau chiar sub sedare vigila, dar necesita echipe antrenate de radiologi interventionisti, anestezisti si gastroenterologi, echipe ce asigura un succes de 100% al montarii suntului si o mortalitate in jurul valorii de 1%.

Vezi versiunea pentru imprimanta

Suntul portosistemic transjugular intrahepatic (TIPS) in ascita refractara si hidrotoraxul refractar (partea II)

Gastroenterologie
Articol pentru sectiunea EMC gastroenterologie, luna iulie 2007.

Dr. Mirela Ciocirlan, Dr. Mihai Ciocirlan, Prof. Mircea Diculescu
Centrul de Gastroenterologie si Hepatologie Fundeni Bucuresti

Continuare - vezi prima parte aici

De la introducerea lui in practica clinica in urma cu 18 ani, suntul portosistemic transjugular intrahepatic (TIPS) a devenit o valoroasa metoda de tratament a complicatiilor hipertensiunii portale (HTP) la pacientii cu ciroza hepatica.
Prima | Inapoi | 1 2 3 | Inainte | Ultima