Articol preluat din Revista Romana de Reumatologie pentru sectiunea EMC reumatologie, luna iulie 2008.

I. Parasca, Clinica Medicală II, Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu”, Cluj-Napoca

Eutiroidia are un rol important în menținerea structurii și funcțiilor aparatului locomotor (AL), astfel încât atât deficitul cât și excesul hormonilor tiroidieni pot produce manifestări reumatologice, uneori predominante în tabloul clinic al bolii de bază: tenosinoviale, musculare, articulare sau osoase. Unele artropatii (guta și condrocalcinoza) se asociază frecvent hipotiroidismului, iar suferințele tiroidiene autoimune cu unele colagenoze. Toate acestea sunt prezentate în acest articol, împreună cu efectele adverse medicamentoase ale terapiei antitiroidiene asupra AL, respectiv ale unora utilizate în reumatologie asupra explorării tiroidiene.

Autor: E. Circo*, Mihaela Seceleanu
* Conf. Dr. Eduard Circo, Disciplina Endocrinologie, Facultatea de Medicina-Universitatea „Ovidius”, Constanta

Psihoneuroendocrinologia este un concept medical firesc bazat pe multiplele observatii clinice si rezultatele experimentale, care releva intercorelatia functionala a sistemului nervos cu cel endocrin si, totodata, complexitatea si dimensiunea biochimica a bolilor psihice. Prin hipotalamus, unitatea morfofunctionala „cheie”, sistemul nervos influenteaza functional si este influentat de catre sistemul endocrin. O serie de boli neurologice si psihice trebuie corelate patologiei neurotransmitatorilor si neuromodulatorilor, compusi hormonali produsi de catre neuroni. Pe langa explicarea substratului morfofunctional comun unor boli neuropsihice si endocrine, beneficiul este prioritar terapeutic.

EMC CHIRURGIE AUGUST

Autori: R. Vizeteu*, B. Smeu

* Dr. Radu Vizeteu, medic primar chirurgie generala, asistent universitar, Clinica de Chirurgie Generala (Prof. Dr. C. Dragomirescu), Spitalul Clinic "Sf. Ioan" Bucuresti.

Dupa succesul inregistrat de colecistectomia laparoscopica, sfera preocuparilor din chirurgia miniinvaziva s-a largit continuu, abordandu-se firesc si sistemul endocrin. In 1992, Gagner si colab. au realizat pentru prima data cu succes suprarenalectomia pe cale laparoscopica. De atunci si pana in prezent, numeroase studii au demonstrat fara echivoc avantajele, pe care acest tip de abord le aduce, comparativ cu metoda clasica. Acestea sunt reprezentate de traumatismul parietal mult diminuat, durere postoperatorie redusa, tradusa prin consumul scazut de analgezice, scaderea duratei de spitalizare si recuperarea mai rapida dupa operatie cu reinsertie socio-profesionala precoce. In privinta criteriului economic, datele din literatura sunt contradictorii, existand studii care arata un cost mai redus al suprarenalectomiei laparoscopice, comparativ cu interventia efectuata prin abord deschis. Toate acestea au reprezentat argumente solide, care au impus suprarenalectomia laparoscopica drept procedeul de electie pentru rezectia majoritatii tumorilor de suprarenala.