BV Martian, BI Diaconescu, M Beuran
Emergency Clinical Hospital Bucharest "Floreasca"

Summary: Despite many advances in the last decades the optimal treatment for concomitant gallstones and common bile duct (CBD) stones is still controversial. While for the asymptomatic gallbladder stones the need for surgery is still under debate, there is large consensus regarding the indication to remove the CBD stones, which appear to be associated in 3-10% of patients (1).
Before the laparoscopic era the standard treatment for CBD stones was open cholecystectomy and CBD exploration. For the patients unfit for surgery, or with severe complications such as acute cholangitis, jaundice and pancreatitis, ERCP with endoscopic sphincterotomy (ES) and stone extraction was a valuable, seldom stand alone, life saving, alternative. With the advent of laparoscopic cholecystectomy (LC) in 1987-1988, new techniques added to the armamentarium of CBD stones treatment. Reddick & Olsen (2,3) sustained the ERCP with endoscopic sphincterotomy (ES) and stone extraction as early as 1990; Petelin (4), almost simultaneously, introduced the laparoscopic CBD exploration (LCBDE). The current standards of practice recognise 3 options: the combined laparo-endoscopic, the totally laparoscopic and the open approach.

Decizia nr. 1 din 18.01.2013
Colegiul Medicilor din Romania

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI, PARTEA I, Nr. 112/27.II.2013

Privind stabilirea sistemului procedural de evaluare a activitaților de educație medicală continuă a medicilor, precum și a criteriilor și normelor de acreditare, respectiv creditare a furnizorilor și formelor de educație medicală continuă.

La data de 31 decembrie 2014 s-a incheiat o noua evaluare a punctajelor participantilor la Programul de Educatie Medicala Continua la distanta prin internet "EMCB - etapa a X-a", organizat de Colegiul Medicilor din Municipiul Bucuresti si UMF "Carol Davila" Bucuresti.

Se vor acorda certificate de absolvire doar medicilor care au raspuns corect, in intervalul 1.10.2014 - 31.12.2014, la toate chestionarele de verificare a cunostintelor si au intrunit punctajul minim necesar, si care nu au primit certificat in perioadele anterioare de absolvire.

Rezultatele sunt disponibile accesand link-ul Rezultate chestionare din meniul Functii utilizator.
Rezultatele calculului automat al punctajului pot fi contestate pana pe data de 19.01.2015 inclusiv, la adresa contestatii [at] emcb [punct] ro

Dr. Olimpia NICOLAESCU
doctor în medicina
medic primar pneumolog
medic specialist hematologie clinica
Sef de sectie, Spitalul Clinic de Boli Infectioase si Tropicale „Dr. Victor Babes” (Bucuresti)

Rezumat: Astmul este o importanta cauza de incapacitate de munca, de deces si de costuri economice. Incidenta sa este în crestere peste tot în lume, cu un numar de bolnavi estimat la 300 de milioane. Se cunoaste astazi faptul ca astmul este o boala inflamatorie cronica în care sunt implicate o serie de celule si de mediatori. Cele mai importante celule implicate sunt celulele dendritice si celulele Th2 CD4 care actioneaza prin producerea de citokine. Eliberarea repetata a acestor citokine altereaza structura si functia cailor aeriene. Modificarile structurale, caracterizate ca “remodelare”, sunt recunoscute actual ca potential ireversibile.
Abordarea diagnosticului, a monitorizarii si a tratamentului astmului s-a modificat ca raspuns al recunoasterii sale ca inflamatie cronica punctata de exacerbari intermitente.

Partea 1: Rezumat. Definitie. Prevalenta si etiologie. Patogenie. Factori de risc. Anatomie patologica. Fiziopatologie. Clinica astmului. Diagnostic pozitiv. Diagnostic diferential.

Dr. Olimpia NICOLAESCU
doctor în medicina
medic primar pneumolog
medic specialist hematologie clinica
Sef de sectie, Spitalul Clinic de Boli Infectioase si Tropicale „Dr. Victor Babes” (Bucuresti)

Rezumat: Terapiile de care dispunem sunt eficiente în controlul astmului, cu conditia deplinei angajari a pacientului în îngrijirea sa.
Înainte de aparitia unei terapii curative, numai asocierea dintre medicatia anti-inflamatorie si cea bronhodilatatoare, cuplata cu masuri de reducere a expunerii poate reduce costurile bolii pentru indivizii afectati. Corect aplicate, aceste masuri pot reduce costurile si consecintele pentru societate în ansamblul ei. Înainte însa de a lua cele mai eficiente si economice masuri de prevenire a astmului, trebuie sa întelegem mai bine cum interfera genotipul si factorii de mediu la initierea si progresia acestei boli.

Partea a 2a: Stadializare si clasificare. Tratament. Prognostic si evolutie clinica. Bibliografie.

Dr. Olimpia NICOLAESCU
doctor în medicina
medic primar pneumolog
medic specialist hematologie clinica
Sef de sectie, Spitalul Clinic de Boli Infectioase si Tropicale „Dr. Victor Babes” (Bucuresti)

Rezumat: Bronhopenumopatia obstructiva cronica (BPOC) este azi a patra cauza de deces în Statele Unite si în Europa si cea mai importanta cauza de morbiditate si mortalitate respiratorie. Inflamatia cronica ce rezulta în urma expunerii la fumatul de tigarete, precum si la alte tipuri de expuneri, conduce la leziunile ce caracterizeaza boala. Acestea constau în obstructia cailor aeriene mici si distrugerea parenchimului pulmonar, modificari ce conduc în final la limitarea fluxului aerian.
Dispneea, tusea cronica si/sau productia de sputa, prezenta unor factori de risc, în special a fumatului de tigarete, trebuie sa atraga atentia clinicianului asupra acestei boli, al carei diagnostic precoce nu este dificil, necesitând doar o simpla spirometrie.

Partea 1: Rezumat. Definitii. Epidemiologie. Factori de risc. Patogenie. Anatomie patologica. Fiziopatologie. Diagnostic pozitiv.

Dr. Olimpia NICOLAESCU
doctor în medicina
medic primar pneumolog
medic specialist hematologie clinica
Sef de sectie, Spitalul Clinic de Boli Infectioase si Tropicale „Dr. Victor Babes” (Bucuresti)

Rezumat: Stadializarea preterapeutica a bolii se bazeaza pe analizarea simptomelor, a gradului de limitare a fluxului aerian (utilizând spirometria), a riscului de exacerbare si a comorbiditatilor.
Partea cea mai importanta a tratamentului o reprezinta renuntatul la fumatul de tigarete, fapt ce poate conduce la încetinirea procesului de diminuare a functiilor pulmonare si la amelioarea simptomelor. Medicatia bronhodilatatoare reprezinta prima linie de tratament. Glucocorticoizii inhalatori pot ameliora functia pulmonara si pot sa reduca frecventa exacerbarilor. Oxigenoterapia de lunga durata prelungeste viata si poate sa îmbunatateasca capacitatea de efort a pacientilor. Un raspuns clinic ideal se obtine în urma unei reabilitari coordonate.

Partea a 2-a: Exacerbari. Complicatii si comorbiditati. Stadializare. Diagnostic diferential. Tratament. Bibliografie.

Dr. Olimpia NICOLAESCU
doctor în medicina
medic primar pneumolog
medic specialist hematologie clinica
Sef de sectie, Spitalul Clinic de Boli Infectioase si Tropicale „Dr. Victor Babes” (Bucuresti)

Rezumat: Pentru anatomopatolog, pneumonia este o infectie a alveolelor, cailor aeriene distale si a interstitiului pulmonar, care se manifesta prin cresterea volumului plamânilor, înlocuirea structurii normale spongioase cu una solida, infiltrarea alveolelor cu leucocite, hematii si fibrina. Pentru clinician pneumonia este o constelatie de simptome si semne (febra, frison, tuse, junghi toracic, expectoratie purulenta, tahipnee, matitate la percutie, raluri crepitante, frecaturi pleurale, s.a.) în combinatie cu cel putin o opacitate la examenul radiologic.
Din punct de vedere etiologic poate fi cauzata de diverse specii de germeni, inclusiv micoplasme, chlamidii si rickettsii, virusuri, fungi si paraziti. În acest fel pneumonia nu este o singura boala, ci un grup de infectii specifice, fiecare cu epidemiologie, patogenie, prezentare clinica si prognostic diferite. Criteriile pe baza carora se clasifica pneumoniile sunt numeroase. Cel mai folosit în literatura de specialitate actuala este cel care tine seama de mediul în care survine infectia si pe baza caruia pneumoniile sunt de doua tipuri: comunitare si nozocomiale.
Este de rutina subdivizarea pneumoniilor acute comunitare în pneumonii care pot fi îngrijite în ambulatoriu, si pneumonii a caror gravitate necesita internarea în spital. Similar, pneumoniile nozocomiale se subdivid în pneumonii ce survin la pacientii ventilati sau la cei neventilati.
Pe criterii clinice pneumoniile se clasifica în tipice sau atipice, cu alura evolutiva acuta, supraacuta, subacuta sau cronica. În functie de tipul de agent infectios cauzal pneumoniile sunt virale, bacteriene, micotice si parazitare, si în functie de mecanismul prin care s-a realizat infectia sunt: de aspiratie, inhalatorii, prin diseminare hematogena, prin contiguitate. Structura anatomica predominant afectata împarte pneumoniile în: interstitiale, alveolare, bronsioloalveolare. Pneumoniile pot surveni la subiecti anterior sanatosi sau cu stari morbide preexistente, imunocompetenti sau imunocompromisi.
Identificarea agentului etiologic este de prima importanta pentru instituirea terapiei; el ramâne totusi necunoscut în mai mult de o treime din cazuri. Deoarece de regula terapia antibiotica se instituie imediat, ea este empirica, bazata pe locul în care infectia a fost achizitionata, prezentarea clinica, aspectul radiologic, frotiul din sputa si alte produse patologice infectate, si susceptibilitatea la antibiotice a patogenilor presupusi ca incriminati în etiologie.

Partea 1: Rezumat. Fiziopatologie. Patogenie. Anatomie patologica. Epidemiologie. Etiologie.

Dr. Olimpia NICOLAESCU
doctor în medicina
medic primar pneumolog
medic specialist hematologie clinica
Sef de sectie, Spitalul Clinic de Boli Infectioase si Tropicale „Dr. Victor Babes” (Bucuresti)

Rezumat: Pentru anatomopatolog, pneumonia este o infectie a alveolelor, cailor aeriene distale si a interstitiului pulmonar, care se manifesta prin cresterea volumului plamânilor, înlocuirea structurii normale spongioase cu una solida, infiltrarea alveolelor cu leucocite, hematii si fibrina. Pentru clinician pneumonia este o constelatie de simptome si semne (febra, frison, tuse, junghi toracic, expectoratie purulenta, tahipnee, matitate la percutie, raluri crepitante, frecaturi pleurale, s.a.) în combinatie cu cel putin o opacitate la examenul radiologic.
Din punct de vedere etiologic poate fi cauzata de diverse specii de germeni, inclusiv micoplasme, chlamidii si rickettsii, virusuri, fungi si paraziti. În acest fel pneumonia nu este o singura boala, ci un grup de infectii specifice, fiecare cu epidemiologie, patogenie, prezentare clinica si prognostic diferite. Criteriile pe baza carora se clasifica pneumoniile sunt numeroase. Cel mai folosit în literatura de specialitate actuala este cel care tine seama de mediul în care survine infectia si pe baza caruia pneumoniile sunt de doua tipuri: comunitare si nozocomiale.
Este de rutina subdivizarea pneumoniilor acute comunitare în pneumonii care pot fi îngrijite în ambulatoriu, si pneumonii a caror gravitate necesita internarea în spital. Similar, pneumoniile nozocomiale se subdivid în pneumonii ce survin la pacientii ventilati sau la cei neventilati.
Pe criterii clinice pneumoniile se clasifica în tipice sau atipice, cu alura evolutiva acuta, supraacuta, subacuta sau cronica. În functie de tipul de agent infectios cauzal pneumoniile sunt virale, bacteriene, micotice si parazitare, si în functie de mecanismul prin care s-a realizat infectia sunt: de aspiratie, inhalatorii, prin diseminare hematogena, prin contiguitate. Structura anatomica predominant afectata împarte pneumoniile în: interstitiale, alveolare, bronsioloalveolare. Pneumoniile pot surveni la subiecti anterior sanatosi sau cu stari morbide preexistente, imunocompetenti sau imunocompromisi.
Identificarea agentului etiologic este de prima importanta pentru instituirea terapiei; el ramâne totusi necunoscut în mai mult de o treime din cazuri. Deoarece de regula terapia antibiotica se instituie imediat, ea este empirica, bazata pe locul în care infectia a fost achizitionata, prezentarea clinica, aspectul radiologic, frotiul din sputa si alte produse patologice infectate, si susceptibilitatea la antibiotice a patogenilor presupusi ca incriminati în etiologie.

Partea a 2-a: Pneumonia comunitara: Manifestari clinice. Diagnostic. Tratament. Complicatii. Prognostic.

Dr. Olimpia NICOLAESCU
doctor în medicina
medic primar pneumolog
medic specialist hematologie clinica
Sef de sectie, Spitalul Clinic de Boli Infectioase si Tropicale „Dr. Victor Babes” (Bucuresti)

Rezumat: Pentru anatomopatolog, pneumonia este o infectie a alveolelor, cailor aeriene distale si a interstitiului pulmonar, care se manifesta prin cresterea volumului plamânilor, înlocuirea structurii normale spongioase cu una solida, infiltrarea alveolelor cu leucocite, hematii si fibrina. Pentru clinician pneumonia este o constelatie de simptome si semne (febra, frison, tuse, junghi toracic, expectoratie purulenta, tahipnee, matitate la percutie, raluri crepitante, frecaturi pleurale, s.a.) în combinatie cu cel putin o opacitate la examenul radiologic.
Din punct de vedere etiologic poate fi cauzata de diverse specii de germeni, inclusiv micoplasme, chlamidii si rickettsii, virusuri, fungi si paraziti. În acest fel pneumonia nu este o singura boala, ci un grup de infectii specifice, fiecare cu epidemiologie, patogenie, prezentare clinica si prognostic diferite. Criteriile pe baza carora se clasifica pneumoniile sunt numeroase. Cel mai folosit în literatura de specialitate actuala este cel care tine seama de mediul în care survine infectia si pe baza caruia pneumoniile sunt de doua tipuri: comunitare si nozocomiale.
Este de rutina subdivizarea pneumoniilor acute comunitare în pneumonii care pot fi îngrijite în ambulatoriu, si pneumonii a caror gravitate necesita internarea în spital. Similar, pneumoniile nozocomiale se subdivid în pneumonii ce survin la pacientii ventilati sau la cei neventilati.
Pe criterii clinice pneumoniile se clasifica în tipice sau atipice, cu alura evolutiva acuta, supraacuta, subacuta sau cronica. În functie de tipul de agent infectios cauzal pneumoniile sunt virale, bacteriene, micotice si parazitare, si în functie de mecanismul prin care s-a realizat infectia sunt: de aspiratie, inhalatorii, prin diseminare hematogena, prin contiguitate. Structura anatomica predominant afectata împarte pneumoniile în: interstitiale, alveolare, bronsioloalveolare. Pneumoniile pot surveni la subiecti anterior sanatosi sau cu stari morbide preexistente, imunocompetenti sau imunocompromisi.
Identificarea agentului etiologic este de prima importanta pentru instituirea terapiei; el ramâne totusi necunoscut în mai mult de o treime din cazuri. Deoarece de regula terapia antibiotica se instituie imediat, ea este empirica, bazata pe locul în care infectia a fost achizitionata, prezentarea clinica, aspectul radiologic, frotiul din sputa si alte produse patologice infectate, si susceptibilitatea la antibiotice a patogenilor presupusi ca incriminati în etiologie.

Partea a 3-a: Pneumonia nozocomiala: Manifestari clinice, Tratament, Complicatii. Profilaxia pneumoniilor. Bronsiectaziile. Abcesul pulmonar. Bibliografie.