emecebe reloaded

Bine ai venit la EMCB
19.01.2018, 17:14

Litiaza veziculara diagnosticata ecografic la copii clinic asimptomatici

Pediatrie
Articol preluat din Revista Medicala Romana pentru sectiunea EMC pediatrie, luna ianuarie 2009.

Dr. Sanda Lucia Voicu, Prof. Dr. C. Rusnac, Clinica II Pediatrie, U.M.F. Târgu-Mureș

Efectuând 4200 ecografii abdominale la copii cu diferite afecțiuni, dar fără semne clinice sugestive pentru o litiază biliară, autorii au diagnosticat litiaza veziculară la 9 copii între 7 și 16 ani (6 fete și 3 băieți). La 4 copii a fost vorba de calculi unici, la restul de 5 de microlitiază. Vezicule biliare malformate s-au întâlnit la 2 copii, aspect de hidrocolecist la 3 și colecist cu perete îngroșat la 8 copii. Sunt prezentate antecedentele personale patologice și cele heredocolaterale, considerându-se ca factori predispozanți: sexul (feminin), vârsta (peste 10 ani), obezitatea copilului și litiaza biliară a părinților.

INTRODUCERE

Posibilitatea utilizării ultrasunetelor pentru detectarea calculilor biliari a fost întrevăzută în 1950 de către Ludwick și Struthers (1). Această posibilitate a devenit ulterior realitate, mai ales în ce privește litiaza biliară la adulți, la care această afecțiune a fost mai mult studiată. A ieșit astfel în evidență valoarea ecografiei, în comparație cu examenul radiologic, metoda ecografică având avantajul de a fi neinvazivă, de a nu utiliza substanță de contrast și, îndeosebi, de a nu depinde de starea funcțională a ficatului sau a veziculei biliare (2, 3). În contrast cu numeroasele publicații apărute la adulții cu litiază biliară, la copii această afecțiune a fost mai puțin sau deloc studiată, dovadă penuria de date în literatura pediatrică autohtonă și străină. Explicația rezidă pe de o parte în faptul că litiaza biliară a fost considerată foarte rară la copil, iar pe de altă parte, în observația că și atunci când este prezentă, ea se manifestă clinic numai la unii dintre copii (6). Este, de fapt, și ceea ce am dorit să demonstrăm în lucrarea de față.

MATERIAL ȘI METODĂ

În cadrul a 4200 de ecografii abdominale efectuate la copii cu vârsta între 3 luni și 17 ani, am decelat 9 cazuri de litiază biliară exclusiv veziculară, la copii consultați în ambulator sau internați în clinică pentru cu totul alte afecțiuni (respiratorii, digestive, renale, etc). Acești copii nu au prezentat simptome sugestive pentru o litiază biliară sau, chiar dacă erau prezente unele semne (mă refer la dureri abdominale, sindrom dispeptic, balonare postprandială, etc), ele au fost considerate ca ținând de afecțiunile pentru care au fost consultați, respectiv internați în clinică.

Menționăm că în cazul copiilor diagnosticați ecografic cu litiază veziculară nu am efectuat, în afara examenului ecografic abdominal, alte explorări paraclinice (imagistice sau de laborator clinic), limitându-ne doar la a consemna în buletinul ecografic prezența calculilor veziculari și atrăgând atenția aparținătorilor asupra existenței lor.

Astfel, așa cum am subliniat și mai înainte, în studiul de față nu am urmărit decât să sensibilizăm colegii pediatri privind această patologie și să scoatem în evidență aportul și valoarea examenului ecografic abdominal, în cadrul căruia examinarea colecistului și a căilor biliare extrahepatice trebuie să fie obligator și atent efectuată.

REZULTATE ȘI DISCUȚII

  1. Numărul de copii cu litiază veziculară găsit de noi, raportat la numărul copiilor consultați în ambulator sau internați în clinică nu exprimă, bineînțeles, adevărata incidență sau prevalență a acestei litiaze în populația infantilă, cu atât mai mult cu cât cifra noastră se referă la copii asimptomatici clinic. Este nevoie de studii numeroase făcute pe loturi mari de copii, de toate vârstele, cu și fără simptomatologie clinică, studii screening sau „țintite“ pe copii cu simptomatologie biliară certă și efectuate sistematic în toate zonele geografice ale țării.
  2. Dintre copiii noștri cu litiază veziculară, 6 (66,6%) au fost fete și 3 (33,3%) băieți, ceea ce confirmă datele din literatură care consemnează preponderenț a fetelor, sexul feminin fiind considerat, cel puțin la adulți, un factor predispozant. Dar, de cea mai mare importanță din punct de vedere al predispoziției la litiaza biliară îl are factorul ereditar, raportându-se o incidență crescută a acestei afecțiuni în rândul celorlalți membri de familie (6). La copiii noștri, litiaza biliară în familie s-a consemnat la 5 copii (în 4 cazuri la mamă și într-un singur caz la tatăl copilului). Rolul factorului genetic se impune deci a fi luat în considerare, alături de factorul familial întrând în discuție și cel etnic, consemnându-se o incidență mai mare la evrei și, în general, la populațiile din Orientul Mijlociu (5).
  3. Vârsta copiilor noștri a fost cuprinsă între 7 și 16 ani, respectiv 2 copii au avut între 7 și 10 ani și 7 copii după vârsta de 10 ani. În literatură se afirmă că litiaza biliară la copii este rară sub 5 ani, întâlnindu-se mai frecvent în perioada școlară și, în special, la pubertate (6). Totuși se citează cazuri puse în evidență necropsic și la nou-născuți, în care caz se poate vorbi de forme congenitale de litiază biliară sau, cu alte cuvinte, de o tendință înnăscută de formare a bilei litogene, fără a se cunoaște încă modul de transmitere [Bila devine litogenă când conține un exces de substanțe străine de conținutul normal sau când există un deficit în substanțe solubilizante (7)].
  4. Antecedentele personale patologice, respectiv o serie de îmbolnăviri precum anemiile hemolitice constituționale sau dobândite, mucoviscidoza, colecistitele acute, pancreatitele cronice, ciroza hepatică, diabetul zaharat, boala Crohn, obezitatea, dar mai ales anomaliile/malformațiile colecistului și infecția biliară, se pot constitui în tot atâția factori favorizanți de producere a litiazei biliare, așa-zis secundară. Investigația anamnestică și ecografică a copiilor noștri ne-a furnizat, din acest punct de vedere, următoarele date: în 2 cazuri obezitate, la un copil anemie hemolitică prin incompatibilitate feto-maternă de factor Rh în perioada neonatală și în alt caz hepatită cronică (probabil ciroză hepatică). În schimb, vezicule biliare septate am evidențiat la 2 copii (figura 1), iar la 3 copii aspect ecografic de hidrocolecist (figura 2), la 1 copil cu colecistită bacteriană acută și la 2 copii cu infestare parazitară cu giardii.
  5. Fiind vorba de calculi veziculari, am evaluat ecografic și dimensiunile, respectiv volumul colecistului ca și modificările peretelui acestuia, constatând: creștere în volum a colecistului la 3 copii și un colecist cu perete îngroșat la 8 copii (din cei 8 cu litiază veziculară).
  6. Nu putem vorbi la cazurile noastre despre compoziția chimică a calculilor respectivi [Există date recente care sugerează posibilitatea identificării prin ecografie a compoziției calculilor pe baza analizei ecostructurii lor, dar metoda nu a intrat încă în practica curentă (3)]. Totuși ținem să amintim că în general, calculii biliari se consideră a fi formați din colesterol, pigmenți biliari sau o asociere a acestora. Calculii de colesterol reprezintă 70% și apar la adolescente, producerea lor fiind favorizată de obezitate și colecistită acută (6).
  7. La 4 din cei 9 copii am avut de-a face cu calculi unici (figura 3). La restul de 5 copii a fost vorba de calculi multipli, respectiv microlitiază (figura 4). La adulți se consideră că microlitiază are, de asemenea o incidență mare și spre deosebire de calculii solitari niciodată sau foarte rar se manifestă clinic (eventual prin colecistite, angiocolite, dischinezii biliare) (5).
  8. Nu am întâlnit la copiii examinați de noi cazuri de litiază biliară asociate cu litiază urinară, așa cum se descrie la adulți (4).
  9. În sfârșit, nu am întâlnit la copiii noștri cu litiază veziculară, complicații ale acestei afecțiuni, cazurile de hidrocolecist de care aminteam mai înainte, considerându-le a fi cauză favorizantă și nu efect, respectiv consecință a litiazei.

 

 

CONCLUZII

  1. Efectuând în decurs de 4 ani 4200 ecografii abdominale la tot atâția copii consultați în ambulator sau internați în clinică cu varii afecțiuni, aparent fără nici o legătură cu patologia biliară și fără acuze clinice sugerând o astfel de patologie, am pus în evidență 9 cazuri de litiază veziculară la copii între 7 și 16 ani.
  2. Acest lucru, chiar dacă este vorba de un număr relativ mic de cazuri, dovedește că litiaza biliară la copii nu este atât de rară precum s-a considerat până acum și că ultrasonografia reprezintă în prezent metoda de elecție pentru diagnosticul rapid și ușor al litiazei veziculare, cea mai frecvent întâlnită în copilărie.
  3. Incidența, respectiv prevalența litiazei biliare la copil, relația cu litiaza biliară a adulților (afecțiune cu debut în copilărie?) și cu boala litiazică (asocierea cu litiaza urinară, des întâlnită la adulți) și nu în ultimul rând, necesitatea aplicării de măsuri profilactice la copiii cu risc litogen crescut (obezitate, hipercolesterolemie, cazuri de litiază în familie), sunt tot atâtea întrebări la care pediatrii sunt chemați să răspundă în viitor.


| chestionar emc |




BIBLIOGRAFIA

1.        Acalovschi Monica, Badea Gh – Diagnosticul ecografic al litiazei biliare: performanță și limite. Viața Medicală, 1986, 33, 3, 135-137.

2.        Mircea PA – Colecistul și căile biliare. În: Tratat de Ultrasonografie clinică, vol. I (Badea RI, Dudea SM, Mircea PA, Stamatian Fl), Ed. Medicală, București, 2000, 176-235.

3.        Gomez N, Leon C, Ortiz O – Ultrasound in the diagnosis of cholelithiasis. Surg Endosc, 1993, 7, 339-342.

4.        Mămularu Gh – Unele date cu privire la frecvența litiazei urinare și biliare. Revista de Med și Farm (Tg. Mureș), 1989, 35, 1, 49-61.

5.        Nicolescu N, Vasiliu M – Despre unele probleme clinicoradiologice legate de microlitiaza biliară (studiu de 30 cazuri). Viața Medicală, 1980, 27, 8, 351-359.

  1. Török Imola, Bratu Ana, Dudea C – Tablou clinic, factorii favorizanți, concordanța între diagnosticul ecografic și cel chirurgical în boala litiazică. Revista de Med și Farm (Tg. Mureș), 1995, 41, 2, 40-42.
Litiaza veziculara diagnosticata ecografic la copii clinic asimptomatici | 0 comentarii | Creaza cont nou
Urmatoarele comentarii apartin celor care le-au trimis. Acest site nu raspunde pentru continutul lor.