emecebe reloaded

Bine ai venit la EMCB
19.11.2017, 18:15

Importanta cunoasterii culturii organizationale pentru managerii din sistemul de sanatate

Sanatate Publica

FLORENTINA FURTUNESCU, Doctorand, Universitatea ”Lucian Blaga”, Sibiu


Articol preluat din Revista Acta Medica Transilvanica pentru sectiunea EMC sanatate publica si management sanitar , luna decembrie 2008.

Organizațiile din sănătate sunt marcate, în general, de volumul mare de activitate, subfinanțare și lipsa recunoașterii și aprecierii muncii, pe fondul general al tranziției socio-economice, care are repercursiuni vizibile asupra stării de sănătate a populației. În acest context, evaluarea culturii organizaționale și adaptarea stilului de conducere la caracteristicile acesteia constituie un avantaj pentru manager, oferindu-i posibilitatea de a utiliza resursele umane ale organizației la întregul lor potențial, de a stimula participarea și implicarea personalului medical în îndeplinirea misiunii organizației și în interesul superior al pacientului.

                Delimitări conceptuale:

                Cultura organizației cuprinde ansamblul produselor artificiale, valorilor și conceptelor de bază, a modurilor de gândire și de comportament acceptate general într-o organizație, ca bază comună pentru acțiune. În mod obișnuit, cultura unei organizații reflectă viziunile sau punctele de vedere privind modalitatea în care lucrurile sunt executate acolo. Ea este importantã pentru organizație, deoarece indivizii acționează pe baza valorilor împărtășite de ei și a celor promovate de organizație, comportările lor putând avea un impact semnificativ asupra eficacității și eficienței organizaționale.

                Cultura organizațională se dezvoltă dintr-o varietate de surse. În organizațiile noi, culturile dezvoltate reflectă direcția și imaginația indivizilor implicați.

                Literatura de specialitate definește trei aspecte ale culturii organizaționale, importante în analiza impactului probabil al culturii asupra unei organizații date: direcția, pătrunderea și forța.

a. direcția - se referă la nivelul în care o cultură sprijină atingerea obiectivelor organizaționale;

b. pătrunderea - arată măsura în care o cultură este larg răspândită printre membrii organizației;

c. forța - se referă la gradul în care membrii organizației acceptă valorile și celelalte aspecte ale culturii.

                Cultura organizației este relativ stabilă și se conservă în timp. Deoarece implică valori, prezumții, prejudecãți, credințe și norme stabile, poate fi schimbată foarte greu. De asemenea, cultura nu este observabilă direct. Ea poate fi dedusă prin analiza manifestărilor concrete ale organizației, ca simboluri, mituri, ritualuri și ceremonii.

Importanța culturii organizaționale pentru decizia managerială

Cultura unei organizații este determinantă pentru modul de acțiune al managerului, deoarece stabilește restricții asupra a ceea ce poate face acesta și asupra modalităților în care îi poate influența pe membrii organizației, determinându-i să își îndeplinească sarcinile cât mai eficient.

Cultura influențează percepțiile managerului, gândirea și sentimentele acestuia. Cu cât cultura se dezvolta, apare și câștigă forță, ea devine mai persistentă și influențează fiecare lucru pe care managerul îl întreprinde, inclusiv modul de gândire și stilul de conducere. Deciziile manageriale reflectă istoria organizației și modalitățile de îndeplinire a sarcinilor la acest nivel. Se poate afirma, de asemenea, că o cultură organizațională puternică restricționeazã opiniile managerului privind elaborarea deciziilor referitoare la organizație.

Influența culturii asupra performanțelor organizației

                Analiza culturii organizaționale joacă un rol major în managementul organizației, deoarece:

-          cercetarea culturii oferă un mod de a evalua personalul, fără a solicita folosirea de metode psihologice și sociologice speciale;

-          cultura este tot mai mult acceptată de manageri ca instrument de perfecționare, deoarece influențează relații ale organizației importante pentru funcționarea acesteia;

-          cultura influențează satisfacerea a două nevoi de bază ale organizației, respectiv nevoia de adaptare la mediul extern și nevoia de integrare internă;

-          cunoașterea caracteristicilor culturii organizaționale permite promovarea unor strategii compatibile cu principiile și valorile acceptate de grup, aspect ce stă la baza unor performanțe superioare.

 

Specificul organizațiilor din sănătate

Organizațiile din sănătate, deși se caracterizează printr-o mare varietate în ceea ce privește structura, efectivul de personal, modul de desfășurare a proceselor și intensitatea acestora, prezintă unele trăsături comune:

- oferă servicii care răspund unor nevoi umane multidimensionale. Prestarea acestor servicii comportă dimensiuni etice și morale, iar beneficiile sunt greu de măsurat în unități monetare.

- beneficiarul nu este întotdeauna în măsură să își caracterizeze nevoia. Există o asimetrie informațională între medic și pacient, medicul fiind, de regulă, într-o poziție avantajoasă față de pacient, prin nivelul informațional pe care îl deține. Acest fapt face ca piața serviciilor de sănătate să fie neconcurențială.

- impactul serviciilor asupra stării de sănătate a pacientului sau a comunității este dificil de măsurat și, din considerente etice, nimeni nu poate fi privat de accesul la servicii de sănătate, în funcție de nevoile proprii. Sănătatea este un bun public, caracterizat prin nonrivalitate și nonexcludere, iar sistemul de asigurări sociale are ca principii fundamentale acoperirea universală și echitatea.

- marea majoritate sunt conduse de medici, care au devenit și manageri. Apare, deci, un conflict etic medic – manager, alimentat de faptul că medicul este educat să aleagă ceea ce este cel mai bine pentru pacient (să acționeze eficace), iar managerul se străduiește să impună utilizarea eficientă a resurselor. Responsabilitatea fiscală în creștere adâncește conflictul medic-manager.

- medicii au un grad ridicat de autonomie profesională, iar practica medicală greu poate fi încadrată în niște standarde. Încercările de uniformizare a practicii medicale, prin ghidurile de practică, au valoare de recomandare și nu au aplicabilitate generală. La acești factori, se adaugă faptul că fiecare bolnav este o individualitate și nu există “cele mai bune soluții”, fiind greu de dovedit atât o eroare, cât și un mare succes.

- politica de personal se caracterizează printr-un grad redus de flexibilitate, iar legislația actuală oferă puține pârghii de motivare a personalului;

- sănătatea este un domeniu mare consumator de resurse (toate sistemele de sănătate sunt marcate de creșterea accentuată a costurilor, care nu se însoțește în aceeași măsură de îmbunătățirea rezultatelor) și profitabil pe termen lung (efectele deciziilor nu apar imediat).

                În linii generale, reponsabilitățile organizațiilor din sănătate constau în asigurarea dezvoltării unei relații optime medic-pacient (pacientul să beneficieze de servicii medicale optime), sprijinirea personalului să aplice cunoștințele cele mai adecvate și tehnica cea mai dezvoltată pentru îngrijirea de calitate a pacientului și stabilirea structurilor manageriale care să asigure atât pacientul, cât și medicul că tratamentul oferit este cel mai eficient și adecvat pacientului și că îi respectă drepturile fundamentale.

                Medicul are responsabilitatea legală pentru diagnosticul și tratamentul pacienților, iar managerul trebuie să asigure structura organizatorică și dotarea tehnică necesare îngrijirii optime a pacientului și să întrețină o atmosferă în care medicul să se simtă implicat, respectat și stimulat să colaboreze. În acest context, cunoașterea culturii organizaționale constituie un avantaj pentru manager, oferindu-i posibilitatea de a utiliza resursele umane ale organizației la întregul lor potențial, de a stimula participarea și implicarea personalului medical în îndeplinirea misiunii organizației.

 

BIBLIOGRAFIE

1.               Bonciu, C. “Instrumente manageriale psihosociologice”, Ed. All Beck, 2000;

2.               Burdus, E., Caprarescu, G. – “Fundamentele managementului organizatiei”, Editura Economica, 1999, p. 181 – 209;

3.               Ionescu, G., Cazan, E., Negrușa, A.L. “Management organizațional”, Ed. Tribuna Economică, București, 2001;

4.               Marcu, M., Minca, D.G. “Sanatate publica si management sanitar – note de curs pentru invatamantul postuniversitar”, Ed. Universitara “Carol Davila”, Bucuresti, 2002;

5.               Vulcu, L. – “Economia sanatatii pentru medici”, Editura Universitatii „Lucian Blaga”, Sibiu, 2004.

6.               Vulcu, L. – “Management sanitar”, Editura Universitatii „Lucian Blaga”, Sibiu, 2004;

7.               Vulcu, L. – “Managementul serviciilor de ingrijiri de sănătate”, Editura Universitatii „Lucian Blaga”, Sibiu, 2003.



| chestionar emc |




Importanta cunoasterii culturii organizationale pentru managerii din sistemul de sanatate | 0 comentarii | Creaza cont nou
Urmatoarele comentarii apartin celor care le-au trimis. Acest site nu raspunde pentru continutul lor.