emecebe reloaded

Bine ai venit la EMCB
15.08.2018, 18:36

Studiu clinic cu privire la hipertensiunea arteriala secundara din unele malformatii renale congenitale la copil

Pediatrie

Dr. Carmen Duicu, Prof. Dr. Eva Kiss, Prof. Dr. C. Rusnac, Clinica Pediatrie II, UMF Târgu-Mureș


Articol preluat din Revista Medicala Romana pentru sectiunea EMC pediatrie, luna decembrie 2008.

În 85% din cazurile de hipertensiune arterială la copil, este vorba de HTA secundară unei alte boli. Dintre cei 50 de copii cu malformații renale diverse, 13 (26%) au prezentat hipertensiune arterială. A fost vorba în primul rând de hipoplazii si displazii renale ,rinichi polichistici, dar și de malrotații renale, ectopie renală și sindrom joncțional prin pensă vasculară. Excluzând complicațiile infecțioase de tip pielonefrită cronică, autorii opinează pentru o hipertensiune arterială produsă prin mecanism ischemic secundar unor vicii de vascularizație (malformații vasculare).

INTRODUCERE

Se știe că la copil hipertensiunea arterială (HTA) secundară reprezintă aproximativ 85-90% din totalul copiilor hipertensivi, ponderea cea mai mare având-o HTA renală. Astfel, se apreciază că din 68% HTA secundară dintr-un serviciu pediatric, 54% este de origine renală (6). În cadrul acesteia, cele mai frecvente cauze de HTA sunt reprezentate de HTA renală parenchimatoasă, urmată la distanță de HTA renovasculară (90 față de 10%) (1, 5). Astfel, în fața unui copil hipertensiv mai des ne gândim la o glomerulonefrită sau pielonefrită cronică și mai rar la o stenoză sau tromboză a arterei renale, mai ales când vârsta este mai mare. Dar, și mai rar se pune problema unei malformații renale care să inducă o HTA, deși această posibilitate există și ea nu trebuie exclusă, până la efectuarea unei ecografii renale sau a unei urografii intravenoase.

Lucrarea de față își propune să demonstreze care dintre malformațiile renale congenitale se însoțesc de creșteri ale valorilor tensionale la copil.

 

MATERIAL ȘI METODĂ

Studiul a fost efectuat pe 50 de copii cu malformații renale congenitale internate în Clinica Pediatrie II din Târgu-Mureș în perioada 2000-2005. Diagnosticul malformațiilor renale a fost stabilit pe baza examenului ecografic, completat cu urografie i.v. iar în unele cazuri și scintigrafie renală, în coroborare cu datele examenului clinic (prezența sau absența HTA) și a unor investigații de laborator vizând, în principal, funcția renală.

Au fost excluse, bineînțeles, alte cauze de HTA (cardio-vasculare, endocrine, medicamentoase, etc.) și, mai ales, renale (nefropatii) sau infecții urinare în antecedente, pentru a exclude o posibilă pielonefrită cronică.

Nu am avut posibilitatea de a efectua arteriografii renale sau determinări ale activității reninei plasmatice.

 

REZULTATE ȘI DISCUȚII

Am împărțit malformațiile renale întâlnite la lotul studiat în 4 categorii (tabelul 1).

 

Tabelul 1 Categoriile de malformații congenitale ale rinichilor

 

Rezultă din acest tabel că dintre cei 50 de copii cu diverse malformații renale, 13 (26%) au prezentat creșteri ale valorilor tensionale. Interesant este faptul că numai la 8 copii hipertensiunea s-a manifestat și clinic, atrăgând atenția medicului de familie care a recomandat internarea în vederea stabilirii etiologiei hipertensiunii, la restul de 5 copii depistarea malformației renale și a HTA făcându-se întâmplător, cu ocazia efectuării unui examen ecografic abdominal sau a măsurării de rutină a TA.

Media de vârstă a bolnavilor noștri hipertensivi a fost de 9,3 ani, ceea ce arată că, deși este vorba de malformații renale congenitale, diagnosticarea acestora ca și a HTA s-a făcut destul de târziu, dat fiindcă examenul ecografic ca și măsurarea TA la copii nu a intrat în practica curentă a medicilor de familie.

Hipertensiunea a îmbrăcat aspecte variate, fiind oscilantă la 5 copii și cu valori fixe la restul de 8, încadrându-se în funcție de mărimea valorilor tensionale în categoria de HTA medie, cu excepția cazului de hipoplazie renală bilaterală care a prezentat o HTA severă (peste 180/110mmHg). Din punct de vedere al sexului copiilor, predominant a fost cel masculin (63%).

Studiul pe grupe de malformații a arătat că HTA sa întâlnit cel mai frecvent la copii cu malformații de structură renală (53,84%). În această grupă, hipertensiunea a fost găsită la 4 din cei 6 copii cu hipoplazie renală (bilaterală la 1 copil, unilaterală la 5 copii) (figura 1). În același grup al malformațiilor parenchimale, de structură, 1 copil din cei 2 cu rinichi polichistici au avut de asemenea HTA. Tot 1 copil din cei 9 cu malformații topografice (malrotație și ectopie renală pelvină) a avut valori tensionale crescute (figura 2).

În schimb, dintre cei 19 copii cu malformații renale numerice (figura 4) numai 3 (15,8%) au prezentat HTA, iar în cadrul sindromului joncțional (figura 3) numai la 1/4 dintre copii s-au găsit valori tensionale crescute, în absența oricărei pielonefrite acute sau cronice. Corectarea chirurgicală a malformației vasculare la cei 2 bolnavi s-a soldat cu normalizarea valorilor tensionale, ceea ce a exclus posibilitatea intervenției unei complicații de tip infecțios, prin mecanism interstițial, în producerea HTA.

Privitor la mecanismul patogenic al HTA la copii noștri cu malformații renale trebuie menționat că arteriografiile efectuate de unii autori (2, 4) în cazurile de rinichi polichistici, hipoplazici, malrotați sau ectopici, au pus în evidență anomalii vasculare începând cu artere renale gracile, hipoplazice, cu vascularizație intrarenală foarte săracă datorită lipsei ramificațiilor intraparenchimatoase, de unde aspectul ischemic al teritoriilor respective. Cu alte cuvinte este vorba în astfel de cazuri de malformații vasculare cu ischemie secundară, dovadă că și dozarea reninei plasmatice a arătat valori crescute, ceea ce vine în sprijinul mecanismului vascular în inducerea și întreținerea HTA (vicii de vascularizație, ischemie renală, hiperreninemie, angiotensina I și II).

 

CONCLUZII

  1. Hipertensiunea arterială întâlnită la unii copii pune în discuție, printre alte cauze, și posibilitatea unor malformații renale.
  2. 2. Malformațiile renale parenchimale (de structură) constituie un factor ce poate induce o hipertensiune arterială secundară.
  3. 3. Hipertensiunea din malformațiile parenchimale renale este consecința anomaliilor vasculare și ischemice care fac să intre în funcție sistemul renină-angiotensină.
  4. 4. Corectarea chirurgicală a anomaliilor respective sau nefrectomia pot să normalizeze, în astfel de cazuri, valorile tensionale crescute.
  5. 5. Determinarea tensiunii arteriale (TA) la copilul în vârstă de peste 3 ani trebuie să facă parte din examenul clinic de rutină.

 

BIBLIOGRAFIE

1.        Coody DK, Zetman RJ, Portman RJ - Hypertension in children. J of Ped Health Care, 1995, 9 (1), 3-11.

2.        Lungu Maria, Ioan IC - Hipertensiunea arterială secundară. Viața Medicală, 1981, 3, 99-106.

3.        Manasia Rodica - Hipertensiunea arterială la copil. În: Tratat Elementar de Pediatrie (sub red. Paula Grigorescu-Sido), Casa Cărții de Știință Cluj-Napoca, 1994, 332-345.

4.        Nestor Georgeta, Antonescu C, Fotiade B et al - Malformațiile renale și hipertensiunea arterială. Viața Medicală, 1981, 28, 5, 203-207.

5.        Popescu V - Hipertensiunea arterială. În vol: Algoritm diagnostic și terapeutic în Pediatrie, Ed Medicală Amaltea, 1999, 247-251.

6.        Rusnac C - Sindromul hipertensiv. În: Sindroame în Pediatrie, Ed. Medicală, București, 1992, vol. 2, 107-134.

 



| chestionar emc |




Studiu clinic cu privire la hipertensiunea arteriala secundara din unele malformatii renale congenitale la copil | 1 comentarii | Creaza cont nou
Urmatoarele comentarii apartin celor care le-au trimis. Acest site nu raspunde pentru continutul lor.
Studiu clinic cu privire la hipertensiunea arteriala secundara din unele malformatii renale congenitale la copil
Scris de: rutan pe 14.12.2008, 09:59
intr. 1/malformatii de structura renala(53,84%)
[ Raspunde | # ]