emecebe reloaded

Bine ai venit la EMCB
24.11.2017, 09:26

Ghid de diagnostic si tratament pentru scleroza multipla (continuare)

Neurologie

O. Băjenaru [1], C.D. Popescu [3], C. Tiu [1], D. Marinescu [1],Gh. Iana [2]

[1] Spitalul Universitar de Urgență București, Clinica de Neurologie

[2] Spitalul Universitar de Urgență București, Departamentul de Imagistică

[3] Spitalul de Recuperare Iași, Clinica de Neurologie


Articol preluat din Revista Romana de Neurologie pentru sectiunea EMC neurologie, luna august 2008.

(continuare)

Nu în ultimul rând, tulburările cognitive și depresia reprezintă unele dintre cele mai dificile probleme de abordat la pacienții cu scleroză multiplă.

Tulburările cognitive, care pot evolua până la stadiul de demență multisclerotică, sunt în cea mai mare măsură consecința leziunilor primare de degenerescență axonală și pierderii neuronale caracteristice însăși progresiei bolii urmate de atrofia cerebrală. De aceea în momentul de față, cea mai importantă cale de prevenție a acestor manifestări este utilizarea cât mai precoce și mai susținută a tera piei modificatoare a evoluției bolii (v. mai sus). Evaluarea lor implică examen clinic și neuropsihologic periodic, precum și examen IRM cerebral cu măsurarea riguroasă a unor indici de atrofie cerebrală precum și o cooperare permanentă cu familia pacientului.

Asociat tratamentului mai sus menționat se recomandă o serie de măsuri de tratament psihologic.

Abordarea neuropsihologică trebuie făcută de specialistul antrenat în problematica bolii, ținând cont de nevoile emoționale, cognitive și sociale ale pacienților, care diferă în fiecare stadiu de boală, începând cu momentul diagnosticului.

Depresia s-a observat la cel puțin jumătate dintre pacienții cu scleroză multiplă, de obicei în stadiile precoce de boală, când invaliditatea fizică este mică sau aproape absentă. Asociat depresiei se pot observa o iritabilitate crescută, tulburări de somn, scăderea stimei față de sine. Tratamentul ideal constă în combinația între psihoterapie și medicația antidepresivă.

Din această din urmă categorie de medicamente se pot folosi cu bune rezultate antidepresivele triciclice (amitriptilina 25-75 mg/zi, nortriptilina 50- 150 mg/zi), având însă riscul cardiotoxicității în utilizarea pe timp îndelungat; inhibitorii de recaptare a serotoninei (fluoxetina 10-80 mg/zi, paroxetina 10- 50 mg/zi, sertralina 25-200 mg/ zi, citalopramul 10- 60 mg/zi), inhibitorii de recaptare a noradrenalinei și serotoninei (venlafaxina 75-300 mg/zi administrată în două doze zilnice).

În concluzie, sintetizând toate aspectele discutate mai sus, prin prisma datelor științifice actuale privind scleroza multiplă (afecțiune pentru care în mod particular toate normele privind diagnosticul și tratamentul au un caracter istoric, limitat în timp, datorită multelor aspecte necunoscute încă, dar care vor fi descifrate o dată cu progresul rapid al cunoașterii științifice) putem afirma în acest moment următoarele principii de diagnostic și tratament:

  1. Diagnosticul pozitiv de scleroză multiplă se face în principal pe baza datelor clinice și a aspectului IRM conform criteriilor stabilite de McDonald și colab. Celelalte investigații paraclinice devin necesare doar dacă pe baza acestor date nu se poate stabili certitudinea de diagnostic și pentru realizarea diagnosticului diferențial.
  2. Stabilirea diagnosticului de SM certă implică stabilirea formei clinice și a gradului de invalidare prin folosirea unor scale de evaluare specifice (EDSS).
  3. Tratamentul puseului de SM (recădere, recidivă) se face de elecție cu doze mari de glucocorticoizi administrate i.v. pe termen scurt.
  4. Toate cazurile de SMRR au indicație de tratament imunomodulator de lungă durată pe termen nelimitat.
  5. SM este o boală cronică, pe toată durata vieții și nu este cunoscută în prezent nici o rațiune de întrerupere a unui astfel de tratament, o dată început; dacă un anumit tip de tratament modificator al evoluției nu este tolerat sau eșuează, trebuie să se recurgă la o altă terapie cunoscută din aceeași categorie.
  6. Evoluția pacienților trebuie să fie supravegheată clinic și prin IRM. Modificările sau adăugirile la tratament trebuie începute înainte de pierderea ireversibilă a unei funcții.
  7. Cazurile de SMSP necesită tratament agresiv precoce. Tratamentul instituit tardiv la acești pacienț i (mai mulți ani de la virajul formei RR spre SP) aduce beneficii clinice mult mai mici.
  8. Nu este de așteptat ca formele primar progresive de boală (SMPP) să răspundă semnificativ la un tratament modificator al evoluției bolii cunoscut în prezent.
  9. Tratamentul simptomatic și recuperator este tot atât de important ca și tratamentul modificator al evoluției bolii din perspectiva ameliorării calită- ții vieții zilnice a pacientului și familiei sale.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

  1. Coyle PK, Hammad MA – Atlas of multiple sclerosis. Science Press, London 2003.
  2. Freedman MS et al – International consensus statement on the use of disease-modifying agents in multiple sclerosis. Multiple Sclerosis, 2002; 8; 19-23.
  3. Goodin DS et al – Disease modifying therapies in multiple sclerosis. Report of the Therapeutics and Technology Assessment Subcommitee of the American Academy of Neurology and the MS Council for Clinical Practice Guidelines. Neurology, 2002; 58: 169-178.
  4. McDonald WI et al – Recomended diagnostic criteria for multiple sclerosis: guidelines from the international panel on the diagnosis of multiple sclerosis. Ann Neurol, 2001; 50: 121-127.
  5. National Multiple Sclerosis Society (NMSS) – Disease management consensus statement, Treatments > Medications Used in MS, site accesibil pe Internet la www.nmss.org
  6. Panitch H et al – Randomized, comparative study of interferon â-1a treatment regimens in MS. The EVIDENCE Trial, Neurology, 2002; 59: 1496-1506.
  7. PRISMS Study Group – Randomized double-blind placebocontroled study of interferon b-1a in relapsing-remitting multiple sclerosis. Lancet, 1998; 352: 1498-1504.
  8. Samuels MA (edit.) – Manual of neurologic therapeutics, 7-th edition, Lippincott Williams & Wilkins, Philadelphia 2004.
  9. Sharief MK – Dose and frequency of administration of interferon-b affect its efficacy in multiple sclerosis. Review article, Clin Drug Invest 2003; 23: 551-559.
  10. Stamatoiu IC (sub red.) – Scleroză multiplă, Editura Medicală, București, 1989.
  11. Victor M, Ropper AH – Adams and Victor’s Principles of Neurology, 7-th edition, McGraw-Hill, New York, 2001.

inapoi la prima parte