emecebe reloaded

Bine ai venit la EMCB
22.09.2018, 02:45

Sindromul X, o ecuatie nedezlegata?

Stiri generaleAlexandra Mănăilă

Sindromul metabolic, cunoscut și sub denumirea de Sindromul X însumează o serie de factori cunoscuți de lumea medicală precum: obezitatea abdominală, insulinorezistența, creșterea trigliceridelor, HDL-C scăzut, precum și creșterea tensiunii arteriale; doar că toate aceste cunoscute nu au fost puse în aceeași ecuație până în anul 1998.
De atunci încoace, s-a tot încercat definirea Sindromului X: în 1998 de către OMS, un an mai târziu de către Grupul European pentru Studiul Insulinodependenței, în 2003 Asociația Americană de Endocrinologie, în 2005 de către Fundația Internațională de Diabet. În fine, s-a ajuns la un consens, dar unii cercetători încă mai caută necunoscutele acestui sindrom. Și, pe măsură ce apar noi evenimente științifice, noi ediții ale diverselor congrese de specialitate, se ivesc și noi teorii. De la genomul mitocondrial, la domino-ul metabolic
Anul trecut la a XXI-a Întâlnire a Societății Internaționale de Hipertensiune, organizată în Japonia, un participant, dr. T. Kurtz a prezentat o teorie care leagă patogenia și tratamentul sindromului metabolic de genomul mitocondrial. Potrivit acestuia, ar exista o legătură strânsă între genomul mitocondrial și riscul sindromului metabolic, a diabetului zaharat și a bolilor cardiovasculare.
Un alt concept, prezentat la același eveniment, propus de alt participant, prof. dr. Hiroshi Itoh este cel al domino-ului metabolic. Plăcuțele de domino sunt reprezentate, în concepția profesorului, de stilul de viață nesănătos și de complicațiile de tip dismetabolic sau aterosclerotic care decurg din acesta, ajungându-se la insuficiența cardiacă, accidentul vascular cerebral etc. Potrivit prof. Itoh, dacă se intervine terapeutic încă din stadiul incipient, adică se umblă chiar la plăcuța stilului de viață nesănătos, se poate realiza o profilaxie eficientă împotriva acestui sindrom. Teoriile nu s-au epuizat, ceea ce mă face să cred că necunoscuta X, nu a fost dezlegată în întregime. Dar până la noi concepte, un lucru rămâne cert: prevalența bolii, menită să îngrijoreze lumea medicală.

Riscul cardiometabolic poate fi schimbat
Dacă ar fi să iau fiecare factor de risc cardiometabolic în parte, cifrele nu ar face decât să mă pună tare de tot pe gânduri. E suficient să mă refer la diabet. 5% din populația adultă suferă de această boală, iar previziunile arată că numărul pacienților va crește de la 194 milioane în prezent până la 333 milioane în 2025. Potrivit unor date recent prezentate de către medicii bucureșteni la congresele internaționale, în 19% din cazuri, românii au fie glicemia a jeun peste 100 mg-dl, fie diabet diagnosticat deja. Dacă adaug că aproximativ 90% din pacienții cu diabet zaharat apărut la maturitate (tip 2) sunt supraponderali sau obezi, deja riscul cardiometabolic crește.
Pot totuși să încerc să fiu indulgentă și să mă gândesc că sunt destui români supraponderali care n-au diabet. Dar de la supraponderal la obez nu e decât un pas. Și, în România, obezitatea se bucură de o prevalență de 30-40%. Iar obezitatea abdominală este un factor de risc important în sindromul metabolic. Orice medic poate depista acest factor de risc, dacă măsoară abdomenul pacientului cu un centimetru. Unii doctori au avut această curiozitate și au aflat că în 37% din cazuri circumferința taliei depășea 102 cm la bărbați și 88 cm la femei. Prin ce s-ar traduce asta? Prin faptul că pacienții cu obezitate abdominală sunt supuși riscului de-a face infarct miocardic (obezitatea abdominală este un factor predictiv al infarctului miocardic, mai bun decât greutatea corporală sau indexul de masă).
La capitolul hipertensiune arterială, toată lumea știe din start că suntem pe primul loc. Aproximativ 40% din români sunt hipertensivi. Dacă pun la socoteală și celelalte criterii care definesc sindromul metabolic, atunci prevalența HTA crește de la 40,1% la 44,5%. Evident, valoarea de la care se pleacă este 130-85 mmHg. Știu, știu… că valoarea țină a tensiunii arteriale, recomandată de ghidurile europene, este de 140-90 mmHg. Dar asta pentru pacienții hipertensivi, dacă vorbim de pacienții diabetici valoarea țintă scade la 130-80 mmHg. Potrivit unui studiu (Close the Gap), susținut de către Liga Internațională de Hipertensiune Arterială, ce a fost publicat anul acesta, 50-70% din hipertensivii de pe glob rămân deasupra nivelului țintă de 140-90 mmHG, ceea ce nu e de dorit.
Dislipidemia aterogenă cu nivelul crescut de trigliceride și nivelul scăzut de HDL-C este un factor demn luat în seamă, mai ales prin riscul cardiovascular pe care-l implică. S-a observat că în România în 23% din cazuri, nivelul seric al trigliceridelor este peste 150 mg-dl, iar în 13% din cazuri nivelul HDL-C se situează sub 40 la bărbați și sub 50 la femei.
Prevalența sindromului metabolic în România ar putea fi undeva spre limita superioară de 37%, cam atât e în prezent la femeile hispanice. Deocamdată, din lucrările prezentate la congrese a reieșit că prevalența sindromului X în rândul românilor cu vârste peste 60 ani este de 35%. În întreaga populație a lumii se estimează o prevalență de 20-25%. Fiindcă prevalența crește odată cu greutatea, odată cu vârsta, datoria fiecărui medic e aceea de-a măsura riscul cardiometabolic al tuturor pacienților care trec pragul cabinetului său. Nu de alta, dar persoanele cu sindromul X au riscul de trei ori mai mare de-a face un infarct miocardic sau un accident vascular cerebral. Iar în România, fiecare al cincilea om moare din cauza unei boli cardiovasculare (inclusiv infarct miocardic și accident vascular cerebral). Și nu mai subliniez faptul că sindromul metabolic poate fi el însuși un factor de risc pentru alte patologii.