emecebe reloaded

Bine ai venit la EMCB
24.11.2017, 09:40

Raportul OMS pentru anul 2003

Sanatate PublicaAutor: Paula Cochino*

Dr. Paula Cochino, medic rezident Sanatate Publica si Management, Catedra de Sanatate Publica si Management, U.M.F. “Carol Davila”, Bucuresti

Raportul OMS pentru anul 2003 afirma ca sarcina cea mai importanta pentru comunitatea mondiala a sanatatii este sa micsoreze discrepantele intre sistemele de sanatate din lume. Bazandu-se pe experiente si reusite anterioare, raportul propune strategii solide pentru construirea unui viitor mai sanatos si mai echitabil pentru omenire.

Un mesaj-cheie al Raportului este ca un progres real in privinta starii de sanatate a unei natiuni depinde de un sistem de sanatate puternic, bazat pe asigurarea asistentei primare. Sistemele de sanatate ar trebui sa integreze - pe de o parte - promovarea sanatatii si prevenirea bolilor, iar - pe de alta parte - tratarea bolilor acute si ingrijirile pentru cele cronice. Aceste aspecte trebuie sa se regaseasca la toate nivelurile unui sistem de sanatate, astfel incat intreaga populatie sa beneficieze de servicii de calitate echitabile si eficiente. Lectiile invatate din epidemia SARS si din programele de eradicare a poliomielitei fac posibile strategii pentru un raspuns urgent al sistemelor de sanatate la problema pe care o reprezinta infectia HIV/SIDA la nivel mondial.

Cerinte minime pentru sisteme de sanatate mai puternice. Multi factori, cum sunt saracia, conflictele armate, instabilitatea institutiilor si starea infrastructurii, nu pot fi controlate direct de catre sistemele de sanatate. Intelegand importanta acestor factori, OMS face pledoarie pentru imbunatatirea starii factorilor, cunoscuti ca fiind determinanti pentru starea de sanatate a populatiei. Dar, chiar daca eforturile de a scadea saracia si inechitatile continua, sistemele de sanatate functionale mai au mult de facut, pentru a micsora diferentele in privinta starii de sanatate. Pentru ca fiecare copil care se naste sa aiba sanse de viata lunga si sanatoasa, exista cerinte minime, pe care orice sistem de sanatate ar trebui sa le indeplineasca pentru a asigura echitatea. Aceste cerinte sunt: acces la servicii de calitate pentru nevoile acute sau cronice de ingrijiri de sanatate; servicii eficiente de promovare a sanatatii si prevenire a bolilor si raspunsuri adecvate la situatiile de urgenta care pot aparea. Noile amenintari pentru starea de sanatate a populatiei sunt bolile infectioase, dar si povara bolilor netransmisibile, a accidentelor si efectele schimbarilor din mediu asupra sanatatii. Aceste aspecte trebuie urmarite simultan si constant, concomitent cu imbunatatirea factorilor, care determina starea de sanatate.Raportul OMS sustine ca succesul poate fi asigurat prin cresterea puterii sistemelor de sanatate, prin centrarea pe strategii pentru asigurarea asistentei primare si gasirea de solutii care sa asigure dezvoltarea pe termen lung a sistemelor de sanatate in beneficiul intregii populatii. Acest lucru se poate intampla prin utilizarea eficienta a cunostintelor si tehnologiilor deja existente si prin inovatii, care sa duca la crearea unor instrumente noi, impreuna cu implementarea de structuri si strategii, care sa permita aplicarea lor. Pentru a avea succes, sunt necesare noi forme de cooperare intre agentii internationale, lideri ai sistemelor de sanatate, profesionisti din domeniul sanatatii, ai seviciilor sociale si din alte sectoare.

SUMARUL CAPITOLELOR

Capitolul I contine o evaluare a starii globale de sanatate, cu analizarea unor rezultate importante si surprinzatoare. In ultimii 50 de ani, speranta de viata la nastere a crescut la nivel global cu aproape 20 de ani, de la 46,5 ani in 1950 la 65,2 ani in 2002. Diferenta mare intre tarile dezvoltate si cele in curs de dezvoltare din 1950 s-a transformat in diferenta dintre tarile foarte sarace in curs de dezvoltare si restul tarilor.

Dintre cele 57 de milioane de decese din 2002, 10,5 milioane au fost la copii sub varsta de 5 ani si mai mult de 98% dintre acestea s-au inregistrat in tari in curs de dezvoltare. La nivel global, s-au facut progrese considerabile, incepand cu anul 1970 cand s-au inregistrat mai mult de 17 milioane de decese juvenile. Totusi, in 14 tari din Africa nivelul mortalitatii infantile este mai mare acum decat era in 1990. Din copii din Africa, 35% au un risc mai mare de deces acum, decat aveau in urma cu 10 ani. Principalele cauze de deces sunt infectiile perinatale, infectiile de tract respirator inferior, bolile diareice si malaria, iar malnutritia contribuie la toate aceste cauze. In toata lumea, riscul de deces din cauza saraciei si a malnutritiei este cel mai mare la copii, iar diferentele intre nivelurile de mortalitate ale celor „care au” si ale celor „care nu au” se adancesc.

Deteriorarea starii de sanatate a adultilor, ca raspuns la instabilitea economica si sociala este un fapt intalnit in multe zone ale globului. Mortalitatea masculina in unele tari din estul Europei a crescut considerabil. La nivel global, majoritatea tarilor se confrunta deja cu povara dubla a bolilor transmisibile si netransmisibile. Imbatranirea populatiei si modificari in distributia factorilor de risc au accelerat evolutia bolilor netransmisibile in majoritatea tarilor in curs de dezvoltare. Proportia accidentelor si a urmarilor lor este in crestere in special la adultii tineri.

Capitolul II traseaza obiectivele programuluiMillennium Development Goalssi arata care sunt progresele realizate pana acum in atingerea lor. Scopul acestui program este determinarea guvernelor din lumea intreaga sa faca mai mult pentru a reduce saracia si foametea si pentru a rezolva probleme ca inegalitatea dintre genuri, lipsa de educatie, accesibilitatea la apa potabila, traiul intr-un mediu sanatos.

Capitolul III revizuieste evolutia epidemiei HIV/SIDA, analizeaza succesele si insuccesele in lupta impotriva celei mai devastatoare boli infectioase si ia in discutie strategii pentru anii urmatori. Aceste strategii includ si diminuarea diferentelor in privinta accesului la tratamentul antiviral prin asigurarea tratamentului antiviral, pentru 3 milioane de persoane din tarile in curs de dezvoltare pana la sfarsitul anului 2005 (obiectiv cunoscut sub numele de „3 in 5”). Pentru ca acest obiectiv sa fie indeplinit, OMS a declarat accesul inadecvat la tratamentul antiviral o urgenta globala si a luat o serie de masuri pentru rezolvarea acestei prioritati.

Capitolul IV este o o poveste incurajanta, despre cum o boala veche si necrutatoare poate fi tinuta sub control. Ca rezultat al Initiativei Globale de Eradicare a Poliomielitei, in urma unuia dintre cele mai mari eforturi in sanatate publica din istorie, numarul copiilor cu paralizii ca urmare a acestei devastatoare boli, a scazut in fiecare an, de la 350 000 in 1998 la aproximativ 1 900 in 2003. Numarul tarilor, in care boala este endemica, a scazut de la peste 125 la doar 7. Succesele de pana acum sunt rezultatul parteneriatului dintre guverne, agentii internationale, organizatii umanitare si sectorul privat. Prin acest parteneriat, mai mult de 10 milioane de voluntari au vaccinat impotriva poliomielitei 575 milioane de copii in aproape 100 dintre cele mai sarace tari din lume numai in anul 2001. Cel mai vizibil element al initiativei de eradicare a poliomielitei a fost “Ziua Nationala a Imunizarii”, in care au fost vaccinati toti copiii sub 5 ani (aproape 20% din populatia unei tari), intr-o perioada de 1-3 zile, de cateva ori pe an, mai multi ani la rand. In multe tari amploarea si complexitatea acestor activitati au fost chiar mai mari decat a celor din timpul campaniilor de eradicare a variolei.

Capitolul V, despre SARS, atrage atentia despre cum o boala complet noua poate aparea si poate avea implicatii majore economice si sociale. Rapiditatea cu care a fost tinuta sub control este una dintre succesele sanatatii publice din perioada recenta si reprezinta o victorie majora in privinta colaborarii in sanatate publica. SARS este o boala infectioasa identificata recent, produsa de un coronavirus, foarte diferit de celelalte din familia lui. Transmiterea bolii se face prin particulele respiratorii, eliminate prin tuse sau stranut. Fatalitatea prin SARS se apropie de 11%, dar este mai mare la varstnici. Global, s-au inregistrat 8 000 de cazuri de imbolnavire si 900 de decese in 30 de tari.

Sapte lectii au putut fi invatate din epidemia SARS, lectii care pot sta la baza strategiilor de control al bolilor infectioase in viitor:

1. Necesitatea de a raporta prompt si deschis aparitia oricarui caz de boala cu potential de raspandire internationala.

2. Alertarea internationala, in timp util, poate impiedica raspandirea bolii in alte zone.

3. Recomandarile de calatorie, incluzand masuri de screening in aeroporturi, ajuta la tinerea sub control si la impiedicarea raspandirii internationale a bolii.

4. Oamenii de stiinta, clinicieni si experti din sanatate publica, ajutati de tehnici moderne de comunicatie, pot colabora pentru a genera rapid bazele stiintifice pe care se vor construi masurile de control a bolii.

5. Punctele slabe din sistemele de sanatate, in special in privinta controlului bolilor transmisibile, joaca un rol cheie in raspandirea infectiilor.

6. O boala infectioasa poate fi tinuta sub control, chiar si in lipsa unui tratament curativ cunoscut sau unui vaccin, daca strategiile de interventie sunt adaptate situatiei si sustinute politic.

7. In cazul unei noi boli, comunicarea riscului catre populatie este o parte importanta a problemei si este vital sa se asigure acuratetea si claritatea informatiilor comunicate publicului.

Capitolul VI descrie impactul asupra sanatatii populatiei din tarile in curs de dezvoltare a dublei poveri a bolilor transmisibile si netransmisibile, in special a bolilor cardiovasculare, a accidentelor, a „epidemiei” consumului de tutun si a „epidemiilor ascunse”, rezultate din cresterea numarului accidentelor de circulatie.

Ca raspuns la dubla amenintare a bolilor transmisibile si netransmisibile, acest capitol propune un “dublu raspuns”, care presupune integrarea prevenirii si controlului bolilor transmisibile si netransmisibile, ca prioritate a sistemelor de sanatate bazate pe asigurarea asistentei primare. Proportia bolilor cardiovasculare este in scadere in tarile industrializate. Acest declin este rezultatul succesului profilaxiei primare si a tratamentului. Metodele care au dat rezultate in tarile industrializate pot fi la fel de eficiente si in tarile in curs de dezvoltare, cu conditia asigurarii echitatii pentru intreaga populatie.

Fumatul activ si pasiv este cea mai importanta cauza prevenibila de deces, responsabila de 5 milioane de decese in 2003, majoritatea in tarile si in populatiile sarace. Aceasta povara se va dubla in 20 de ani, daca nu sunt adoptate masuri eficiente la scara larga. Constientizarea faptului ca raspandirea epidemiei consumului de tutun nu poate fi controlata prin programe nationale a dus la adoptarea de catre 192 de tari membre ale OMS in mai 2003 a Conventiei pentru Controlul Consumului de Tutun. Pentru un succes in lupta impotriva fumatului, este necesara o sustinere politica continua si atragerea de resurse aditionale la nivel national si international.

Capitolul VI se incheie cu analizarea problemei din ce in ce mai importanta a cresterii mortalitatii si morbiditatii prin accidente de circulatie. Mai mult de 20 de milioane de persoane sunt ranite grav sau decedeaza in urma accidentelor de circulatie in fiecare an. Cel mai afectate, din punct de vedere social si economic, sunt tarile in curs de dezvoltare si amploarea problemei va creste semnificativ, in aceste tari, din cauza cresterii gradului de motorizare. Cunostintele existente trebuie convertite in strategii cu sanse de succes in tarile in curs de dezvoltare, tinand cont de conditiile specifice fiecarei tari. Colaborarea intersectoriala poate imbunatatii starea de sanatate a populatiei si poate duce la o mai buna utilizare a resurselor in domeniul sanatatii, al mediului si al transporturilor.

Capitolul VII subliniaza necesitatea eforturilor pe care toate sistemele de sanatate trebuie sa le faca pentru atingerea obiectivelor descrise in capitolele anterioare. Sistemele de sanatate trebuie sa fie construite astfel incat sa insumeze principiile ingrijirilor de sanatate formulate in 1978 in Declaratia de la Alma-Ata: acces universal si asigurararea nevoilor bazale, echitate in acordarea serviciilor de sanatate, participarea comunitatilor la implementarea programelor de sanatate si abordare intersectoriala a sanatatii. Aceste principii raman valabile, dar trebuie adaptate in lumina modificarilor dramatice, care au avut loc in domeniul sanatatii in ultimii 25 de ani. In acest capitol, sunt explorate metode, prin care sistemele de sanatate bazate pe asigurarea asistentei primare pot face fata celor 4 mari probleme contemporane : criza globala a fortei de munca, informarea inadecvata din sanatate, lipsa resurselor financiare si implementarea de politici pentru asigurarea echitatii in serviciile de sanatate.

VALORI CENTRALE PENTRU UN PARTENERIAT GLOBAL IN SANATATE

Pentru atingerea obiectivelor nationale si globale, sunt necesare noi resurse si niveluri de cooperare fara precedent intre agentii multilaterale, autoritati nationale, sectorul privat si alti parteneri. Acest tip de colaborare trebuie sa se bazeze pe evidente stiintifice riguroase, dar si pe o viziune etica clara. Fondatorii organizatiei internationale, acum mai bine de jumatate de secol, au subliniat legatura dintre sanatate, inteleasa ca “stare de bine fizic, psihic si social” si valorile-cheie ale justitiei si securitatii sociale. Constitutia OMS considera „dreptul la cele mai inalte standarde de sanatate” ca unul dintre drepturile fundamentale ale fiecarei fiinte umane fara discriminari. O parte cruciala a dreptului in relatiile interumane este promovarea echitatii in privinta accesului la servicii de sanatate.

Sanatatea populatiei contribuie intr-un mod crucial la dezvoltarea economica si sociala. Acest lucru este reflectat prin importanta acordata problemelor de sanatate in “United Nation Millenium Development Goals”. Sanatatea este in acelasi timp un scop in sine si un „ingredient” necesar obtinerii celorlalte scopuri.

Raportul OMS nu este exhaustiv. Se abordeaza selectiv anumite teme, mentionand multe alte subiecte doar tangential. Sanatatea mintala, tuberculoza, malaria, malnutritia si sanatatea reproducerii raman cu siguranta in continuare teme pe care OMS isi concentreaza eforturile, dar care sunt putin abordate in acest raport. In mod similar, efectele comportamentului uman asupra mediului ambiant si efectele schimbarilor din mediu asupra sanatatii sunt putin abordate.

Scopul acestui Raport este sa incurajeze demararea actiunilor pentru imbunatatirea starii de sanatate a populatiei, in special a celor saraci si dezavantajati. Acesta nu mai este un timp al discutiilor academice. Este un timp al datoriei morale de a actiona. Cooperarea intre guverne, institutii internationale, sectorul privat si societatea civila a inregistrat progrese remarcabile in privinta sanatatii publice in secolul 20. Int-o lume aflata intr-o interdependenta din ce in ce mai puternica, acest tip de colaborare intre sectorul politic si alte domenii, este mai vital ca niciodata. OMS indeamna, fiecare cititor, indiferent daca face parte din institutiile de sanatate publica sau este in afara lor, sa isi aduca contributia la datoria de a construi un viitor mai sanatos si mai echitabil pentru toti.

Raportul OMS pentru anul 2003 se incheie cu sublinierea nevoii de cooperare intre toate statele membre ale OMS pentru atingerea celor mai importante obiective: o stare de sanatate mai buna pentru toti si asigurarea echitatii in acordarea serviciilor de sanatate.

BIBLIOGRAFIE

Evans T, Beaglehole R, Irwin A, Prentice T - The World Health Report 2003, Shaping the Future.