Aportul examenului echografic in depistarea afectiunilor chistice ale ficatului

Aurelia Enescu*, Maria Homeag

Pseudochistul pancreatic reprezinta atat o complicatie a pancreatitei acute, cat si o manifestare a stadiului avansat al pancreatitei cronice, dupa clasificarea de la Cambridge. Pseudochisturile pancreatice sunt colectii extraductale de suc pancreatic, care se formeaza in 1-15% din pancreatitele acute, de obicei la 15-21 zile dupa debut. Ele se formeaza in tesutul pancreatic (in corp si coada, rareori in capul pancreasului), dar mai des se formeaza intre pancreas si organele adiacente. Pseudochistul se manifesta prin durere abdominala, care de obicei nu iradiaza posterior, si prezenta unei formatiuni tumorale, sensibila la palpare in abdomen, median ori spre hipocondrul stang.
Scopul lucrarii este de a evidentia importanta examenului ecografic in depistarea afectiunilor chistice ale pancreasului.
Ipoteza de lucru. Din studiul efectuat, am selectat 34 de cazuri cu afectiuni chistice ale pancreasului, dintre care 30 (88,23%) au fost pseudochisturi, iar 4 (11,76%) au fost chisturi adevarate (fig. 1).

Fig. 1 - Repartitia cazurilor dupa tipul chistului pancreatic.

Metoda de lucru
Au fost luati in studiu 34 de pacienti, care s-au prezentat in serviciul de urgenta, si la care s-a efectuat ecografie ab-dominala cu un ecograf Concept 2000 cu sonda de 3,5 MHz.
Lotul de pacienti a fost selectat in functie de urmatoarele criterii: tipul chistului (pseudochist, chist adevarat), varsta, sex, mediul de provenienta, circumstantele etiologice, intervalul scurs de la debutul necrozei pancreatice pana la aparitia pseudochistului pancreatic, localizarea topografica a pseudochistului pancreatic.
Tabloul clinic s-a spijinit pe triada: durere, tumora abdominala, scadere ponderala.

Rezultate
Repartitia cazurilor de pseudochist pancreatic dupa varsta este redata in fig. 2. De remarcat ca majoritatea cazurilor s-au situat la pacientii cu varsta intre 31 si 60 ani.

Fig. 2 - Repartitia cazurilor de pseudochist dupa varsta: numar de cazuri (coloana alba); procent (coloana gri).

Etiologia pseudochistului pancreatic a fost dominata de pancreatita acuta (in 70% din cazuri), urmata de colecisto-pancreatita acuta si pancreatita cronica.
In ceea ce priveste localizarea pseudochistului, s-a constatat ca in majoritatea cazurilor a fost corporeala (15 cazuri - 50%), urmata de localizarea cefalica (7 cazuri - 23,33%), apoi cea caudala (5 cazuri - 16,66%), apoi loca-lizarile istmica, corporeo-caudala si dubla (fiecare cate 1 caz - 3,33%).
Clinic, pacientii luati in studiu au prezentat durere abdominala in 100% din cazuri, sindrom dispeptic in 47%, scadere ponderala in 23%, tumora abdominala in 53% si antecedente pancreatice in 97% din cazuri.
Examenul ecografic are o importanta deosebita in depistarea afectiunilor chistice ale pancreasului. Pseudochistul pancreatic apare ca o formatiune transso-nica, bine delimitata, circumscrisa in loja pancreatica, care deformeaza capsula si in functie de dimensiuni, inlocuieste stomacul si colonul. Masurarea grosimii peretilor este utila, pentru aprecierea gradului de maturare a pseudochistului si pentru stabilirea momentului operator (fig. 3 si 4).

Fig. 3 - Pseudochist de coada de pancreas (ecografie abdominala).

Fig. 4 - Pseudochist de coada de pancreas (ecografie abdominala: imagine rotunda transversala cu diametrul 8/9 cm, bine delimitata).

In cazurile incerte de diagnostic, examenul a fost completat cu CT abdominal, care a permis elucidarea diagnosticului de pseudochist pancreatic in 13 cazuri, evidentiind o imagine caracteristica (fig. 5 si 6).

Fig. 5 - Chist de coada de pancreas: masa chistica cu modificari, omogena, localizata la nivelul cozii si corpului pancreasului (tomografie computerizata abdominala).

Fig. 6 - Pseudochist pancreatic voluminos, cu dezvoltare anterioara corporeala, omogen, hipodens, cu capsula iodofila regulata (tomografie computerizata abdominala, sectiune post-contrast i.v.).

La unele cazuri, confirmarea diagnosticului a fost facuta intraoperator.

Discutii
Examenul ecografic este o metoda eficienta, neinvaziva si usor aplicabila, chiar la pacientii gravi. Examenul ecografic releva existenta, localizarea, dimen-siunile si raporturile pseudochisturilor cu organele vecine. Conform statisticii noastre, examenul ecografic a fost folosit pentru diagnosticul pozitiv si cel diferential la un numar de 23 de pacienti. In toate cazurile, examenul ecografic ne-a oferit satisfactii, in ceea ce priveste existenta, localizarea pseudochisturilor, cat si dimensiunile acestora. Starile patologice, pe care pancreasul le ofera chirurgului din informatiile ecografice obtinute, sunt: pancreatita cronica cu posibilitate de drenaj si pseudochistul pancreatic maturizat. Diagnosticul diferential al pseudochistului pancreatic, in context clinic, se face cu: hematomul pancreatic posttraumatic, anevrismul vascular postpancreatic, chistadenomul pancreatic.
CT abdominala a fost folosita in diagnosticul a 13 cazuri de pseudochist. Avantajul metodei consta in faptul ca poate preciza maturarea pseudochistului.

Concluzii
1. Patologia chistica a pancreasului este dominata de pseudochisturi pancreatice, chisturile adevarate fiind rare.
2. Pseudochisturile pancreatice apar cel mai frecvent la scurt interval de timp dupa pancreatita acuta.
3. Tabloul clinic in pseudochistul de pancreas se sprijina pe triada durere-scadere ponderala-tumora abdominala palpabila, care - in contextul pancreatitei acute - orienteaza diagnosticul.
4. Examenul ecografic si tomografia axiala confirma prezenta, localizarea si dimensiunile chisturilor pancrea-tice, iar in cazul pseudochisturilor permit urmarirea evolutiei acestora.

Bibliografie

Badea Gh, Badea R - Atlas comentat de ecografie abdominala, Editura Medicala, 1990, Bucuresti, pag. 120-122.
Weil F - L'ultrasonographie en pathologie digestive, Editions Vigot, 1983, pag. 324-338.
Gherasim L - Medicina Interna, Bolile digestive, hepatice si pancreatice. Editura Medicala, Bucuresti, 1999, pag. 1013-1035.
Paun R - Medicina Interna, Bolile aparatului digestiv, Editura Medicala, Bucuresti, 1984, pag. 817-820.