Articol preluat din Revista Romana de Pediatrie pentru sectiunea EMC pediatrie, luna septembrie 2007. Dr. Mirela Iancu, Spitalul Clinic de Copii „Dr. Victor Gomoiu“, Bucuresti
ADHD este un sindrom definit clinic, caracterizat prin limitarea inadecvata pentru vârsta a atentiei sustinute, asociata de obicei cu impulsivitate si hiperactivitate. Are o înalta prevalenta, puternic impact personal si social si deseori este asociat cu alte tulburari de dezvoltare sau psihiatrice. Genetica joaca un rol important în originea ADHD, dar si factorii de mediu par a fi importanti în expresia acestui sindrom. Informatiile despre ADHD sunt importante pentru pediatru, care deseori joaca un rol central în identificarea, coordonarea si evaluarea tratamentului.
Articol preluat din Revista Romana de Pediatrie pentru sectiunea EMC pediatrie, luna septembrie 2007. Dr. Mirela Iancu, Spitalul Clinic de Copii „Dr. Victor Gomoiu“, Bucuresti
Pentru evaluarea copilului cu comportament sugestiv pentru ADHD, este necesara o abordare medicala comprehensiva. În mod obisnuit, aceasta cuprinde un istoric detaliat, un examen fizic complet, o evaluare a dezvoltarii neurologice si efectuarea unor teste selectionate dintr-o larga varietate de proceduri biomedicale. Aceasta evaluare ajuta la confirmarea diagnosticului de ADHD sau identifica alte afectiuni care mimeaza afectiunea. Studiile efectuate la copiii cu ADHD au dovedit o rata înalta a comorbiditatii cu afectiuni de natura psihiatrica, inclusiv tulburari de conduita, depresie si alte tulburari afective, tulburari anxioase si ticuri. În acest articol, care vede ADHD ca una dintre numeroasele expresii clinice ale unei tulburari a prelucrarii neurologice mult mai generalizate, se înfatiseaza o abordare a diagnosticului.
Articol preluat din Revista Romana de Pediatrie pentru sectiunea EMC pediatrie, luna septembrie 2007. Dr. Mirela Iancu, Spitalul Clinic de Copii „Dr. Victor Gomoiu“, Bucuresti
Pentru evaluarea copilului cu comportament sugestiv pentru ADHD, este necesara o abordare medicala comprehensiva. În mod obisnuit, aceasta cuprinde un istoric detaliat, un examen fizic complet, o evaluare a dezvoltarii neurologice si efectuarea unor teste selectionate dintr-o larga varietate de proceduri biomedicale. Aceasta evaluare ajuta la confirmarea diagnosticului de ADHD sau identifica alte afectiuni care mimeaza afectiunea. Studiile efectuate la copiii cu ADHD au dovedit o rata înalta a comorbiditatii cu afectiuni de natura psihiatrica, inclusiv tulburari de conduita, depresie si alte tulburari afective, tulburari anxioase si ticuri. În acest articol, care vede ADHD ca una dintre numeroasele expresii clinice ale unei tulburari a prelucrarii neurologice mult mai generalizate, se înfatiseaza o abordare a diagnosticului.
Articol preluat din Revista Romana de Pediatrie pentru sectiunea EMC pediatrie, luna septembrie 2007. Dr. Mirela Iancu, Spitalul Clinic de Copii „Dr. Victor Gomoiu“, Bucuresti
| partea I
| partea II
| partea III
| partea IV
| III. Recomandarile
Academiei Americane de Pediatrie privind evaluarea copilului scolar cu ADHD
(2001)
ADHD este cea mai obisnuita afectiune neurocomportamentala a copilariei. Este una
dintre cele mai frecvente afectiuni cronice pe care le poate întâlni pediatrul.
Grija pentru documentarea corecta a comportamentelor, a tulburarilor de învatare
si a altor tulburari mentale coexistente asigura evaluarea corespunzatoare si
comprehensiva a copilului. Scopul acestui articol este de a trece în revista recomandarile
bazate pe dovezi pentru ADHD si implicatiile lor clinice. Recomandarile practice
ale Academiei Americane de Pediatrie (AAP) pentru evaluarea si diagnosticarea
copiilor scolari cu ADHD ofera medicilor de familie si pediatrilor o baza stiintifica
pentru evaluarea copiilor cu probleme de comportament si învatare.
Articol preluat din Revista Acta Medica Transilvanica pentru sectiunea EMC alte specialitati, luna august 2007.
VICTORIA BURTEA, Facultatea de
Medicină, Brașov
Comunicarea cu
pacientul psihotic constituie o problemă de mare importanță
pentru familia acestuia, prietenii, colegii de muncă și chiar pentru
personalul medical. Simptomele psihotice relevă o deteriorare severă
în aprecierea realității în ciuda evidențelor de contrariu.
Nerecunoașterea sau ignorarea acestora constituie o problematică
importantă ce îngreunează comunicarea cu acești pacienți.
Aceasta nu este o problemă specifică României ci una generală,
indiferent de țară și care aparține în egală
măsură individului și comunității.
Articol preluat din Revista Acta Medica Transilvanica pentru sectiunea EMC pediatrie, luna iunie 2007.
LUMINIȚA BELDEAN, CARMEN NARCISA NATEA (Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu
Îngrijirea copilului cu diabet
zaharat pune probleme particulare personalului medical. Managementul bolii
implică atât copilul cât și familia acestuia. În lucrare sunt
discutate aspecte legate de stress, adaptare, nevoi de informare și
educație în diabetul zaharat al copilului. Sunt menționate
particularități legate de vârsta copilului, sunt analizate reacțiile
părinților.
Articol pentru sectiunea EMC alte specialitati, luna mai 2007
Dr. LAURA ȘERBĂNESCU (Centrul de
Sănătate Publică Sibiu), D. IGNA
Depresia și tulburările cognitive
reprezintă și în prezent cea mai grea povară a vârstnicului.
Spre deosebire de afecțiuni ca boala Altzheimer și demența
vasculară, în al căror tratament se fac astăzi primii pași,
depresia este o afecțiune care a fost studiată de mult timp și
pentru care există în prezent tratament, cu o eficiență în
80-90% din cazuri.
Cunoscută
încă din antichitate, depresia și manifestările ei clinice au
fost descrise de Hipocrate, ca afecțiuni ale “ bilei negre”. În traducerea
literară din limba greacă se descoperă însă o formă
particulară a depresiei - “melancolia”.
Dr.
Cristina Hudita, Medic primar psihiatru, Centrul de Evaluare si
Tratament al Toxicodependentelor pentru Tineri „SF. STELIAN”.
Psiholog
Gabriela Baciu , Centrul de Evaluare si Tratament al
Toxicodependentelor pentru Tineri „SF. STELIAN”.
Conceptul
de calitate a vietii este unul dintre cele mai viu discutate in
ultima vreme, avand implicatii largi in medicina generala si
psihiatrie, precum si in alte domenii. In psihiatrie, conceptul de
calitate a vietii este legat de miscarea de
dezinstitutionalizare si de evaluare a efectelor ei. Interventiile
psihosociale joaca un rol-cheie in programele terapeutice complexe,
care se adreseaza schizofreniei, si sunt probabil o componenta
esentiala a tratamentului. Prin aceste interventii, se imbunatateste
nivelul global de functionare, calitatea vietii si complianta la
tratament. Dezvoltarea unor politici comunitare si a unor tehnici de
interventie psihosociala a largit sfera de interes in tratamentul
schizofreniei. Deciziile de orientare terapeutica si sociala au un
caracter interactiv si sunt adaptate nu numai nevoilor, ci si
preferintelor pacientului.
Articol din publicatia Timisoara Medical Journal nr. 3/2005 Full text [membership required, free registration]
Author: Monica Ienciu, Ileana Stoica
Department of Psychiatry, Victor Babes University of Medicine and Pharmacy Timisoara
Aim of the study: to analyze several parameters of early psychosis that are important in clinical practice. One of the fields of interest that has become lately the focus of many clinicians and theoreticians is the research of early psychosis. Recently the research has focused mainly on exploring the period preceding the first psychotic episode.
Comorbidity Between Obsesive-Compulsive Disorder and Bipolar Disorder: an Exploration of Clinical Features
Articol din publicatia Timisoara Medical Journal nr. 2/2005
Full text [membership required, free registration]
Ovidiu L. Bumbea
Department of Psychiatry, Alba County Hospital
Correspondence to:
Ovidiu Bumbea, Department of Psychiatry, Alba County Hospital, 1-3 Unirii Street, Alba Iulia
Tel: +40258811661
Email: obumbea@yahoo.co.uk
ABSTRACT
Objective: The present investigation deals with the clinical characteristics of the interface between obsessive-compulsive disorder (OCD) and bipolar disorder, (BD) as it appears in a setting of routine clinical practice.