Etiologia psoriazisului este complexă, având numeroase necunoscute, astfel încât sunt necesare cercetări ulterioare pentru a putea înțelege factorul trigger esențial al bolii. Ultimele date din literatura de specialitate pun un accent deosebit pe importanța factorilor infecțioși ca triggeri ai afecțiunii. Prin prisma acestor ultime date, vom prezenta un caz de psoriazis cu debut la vârsta de 6 luni, a cărei principală particularitate este recunoașterea ca factor trigger în debutul psoriazisului a varicelei debutată la vârsta de 2 săptămâni (prin contagiozitate maternă) și a colonizării tegumentare cu stafilococi albi și enterobacter cloacae.

Alina Maria Vilcea [1], Irina Stoicescu[2]

1 Dr. Alina Maria Valcea, medic specialist, clinica dermatologie, U.M.F.-Craiova.

2 Prof. Dr. Irina Stoicescu, sef clinica dermatologie, U.M.F.-Craiova.

Autorii isi propun o trecere in revista a principalelor modalitati de tratament general si local, utilizate in prezentin combaterea simptomelor pacientilor cu herpes zoster, cu referire la un lot de 85 de pacienti diagnosticati si tratati in perioada 2002-2003, in Clinica Dermatologie Craiova. In prezentarea fiecarei categorii de medicamente, sunt evaluate beneficiile si riscurile utilizarii acestora. In concluzie, se considera ca valoarea antiviralelor moderne este de necontestat, rezultatele utilizarii acestora fiind net superioare altor posibilitati terapeutice.

Herpes zoster este o afectiune infectioasa, mentionata in scrierile medicale de peste doua secole, fiind asociata cu varicela abia la sfarsitul secolului XVIII.

Etiologia a fost clarificata de cercetarile virusologice din ultimii 30-40 de ani, agentul etiologic fiind Herpes-virus varicellae (1).

Astfel, odata cu elucidarea etiologiei si patogeniei bolii si medicatia utilizata a evoluat corespunzator.

Autori:

1. Conf. Dr. Elena Buteica, Disciplina Biologie-Genetica, U.M.F.-Craiova.
2. Prof. Dr. Irina Stoicescu, Clinica Dermatologie, U.M.F.-Craiova.
3. Alice Buteica, preparator univ., doctorand, Facultatea de Farmacie, U.M.F.-Craiova.
4. Dr. Bogdan Stanoiu, asistent univ., Disciplina Biologie Celulara, U.M.F.-Craiova.

Importanta factorilor genetici in susceptibilitatea la vitiligo a fost sugerata de existenta unei agregari familiale semnificative. Vitiligo poate fi considerata o boala poligenica, cu etiopatogeneza incomplet elucidata. Expresia fenotipica a subiectilor este favorizata de interactiunea dintre genele de susceptibilitate genetica si factorii ambientali. Ca si in alte boli autoimune, genele din regiunea HLA pot juca un rol major in patogenia vitiligo.

Desi considerat afectiune benigna, autolimitata si fara risc vital major, lichenul plan poate afecta izolat sau concomitent tegumentul, scalpul, unghiile si mucoasele (orala, nazala, laringiana, esofagiana, conjunctivala, anala, genitala). Aceste localizari variate ale leziunilor licheniene au repercusiuni diferite asupra pacientului, cu impact psihic si chiar social. Autorii trec in revista medicatiile generale si locale, utilizate pentru tratamentul lichenului plan, insistand asupra alegerea terapiei, in functie de simptomele pacientului, severitatea bolii si raportul beneficiu/risc al medicatiei administrate. Importanta acestei lucrari rezida din actualizarea problemei medicatiei lichenului plan si corelatiile cu datele din literatura.

Autori: Oana Andreia Coman*, Cristina Pana, Simona Roxana Georgescu
Chestionar intrebari: Dr. GS Tiplica, Societarea Romana de Dermatologie

* Conf. dr. Oana Andreia Coman, Catedra de Farmacologie si Farmacoterapie, Facultatea de Medicina, UMF "Carol Davila" Bucuresti, medic primar dermatovenerologie.

Alopecia androgenogenetica, care afecteaza predominant barbatii, este cea mai frecventa alopecie difuza si recunoaste in etiopatogenia ei 3 factori: transmiterea genetica, androgenodependenta si seboreea. Lucrarea prezinta pe larg date vechi si noi, privind modul de implicare a acestor factori in declansarea si intretinerea alopeciei, precum si metode de tratament sistemic si topic al acestei afectiuni, atat de frecvente in practica dermatologica.

Alopecia areata (pelada), o afectiune autoimuna, din ce in ce mai des intalnita in prezent, mai ales la copii si tineri, este prezentata pe larg (forme clinice, etiopatogenie, evolutie si prognostic). Tratamentul local si general este detaliat in functie de intinderea peladei, fiind expuse si indicatiile monogrefei de par.

Alina Maria Vilcea*, Irina Stoicescu, Simona Ianosi, C. Tatulescu

* Dr. Alina Maria Vilcea, Clinica Dermatologica, U.M.F. - Craiova.

Sclerodermia sau scleroza sistemica (ScS) este o afectiune cronica a tesutului conjunctiv, cu mecanism autoimun, caracterizata prin fibroza si alterari microvasculare, care intereseaza tegumentul si organele interne.

Desi s-au facut progrese in intelegerea mecanismelor patogenice, tratamentul ScS ramane controversat, neexistand in prezent nici o medicatie, care sa modifice semnificativ evolutia bolii (1, 2). Consideram util sa facem o trecere in revista, reactualizata, a acestor posibilitati terapeutice.

Autori: Amalia Chiurtu*, Florica Sarac, Irina Stoicescu, Simona Ianosi

* Dr. Amalia Chiurtu, Disciplina de Dermatologie (Prof. dr. Irina Stoicescu), Facultatea de Medicina, U.M.F. - Craiova.