Traducere: Dr. Mariana Coman (American Family Physician, vol. 68, nr. 9, 1 nov 2003)
Articol preluat din Revista Medicala Romana pentru sectiunea EMC alte specialitati, luna decembrie 2008.
Dispneea este o problemă comună a pacienților din
ambulator. Stabilirea diagnosticului poate să fie o provocare deoarece dispneea
poate fi simptom comun în mai multe boli. Timpul scurt de evaluare a
bolnavului, de stabilire al diagnosticului pozitiv și de inițiere a
terapiei adecvate cât mai rapid joacă un rol important și în
controlarea anxietății care însoțește dispneea.
Medicul de familie trebuie să fie pregătit oricând pentru a
trata adecvat un pacient cu dispnee acută.
H. D. Boloșiu, Laura
Damian, Clinica
Reumatologică, U.M.F. „I. Hațieganu“, Cluj-Napoca
Articol preluat din Revista Romana de Reumatologie pentru sectiunea EMC Reumatologie, luna august 2008.
Reumatismul articular acut (RAA) constă din
numeroase manifestări clinice, dintre care cele mai importante sunt
cardita, poliartrita și coreea, care urmează infecției
streptococice și tind să apară la același pacient singure
sau în strânsă succesiune, cu o frecvență mai mare decât ar fi
de așteptat de la asocierea întâmplătoare. Tabloul clinic al RAA va
fi prezentat în succesiunea fenomenelor patologice.
Maria
Șuța [1], Luminița Matei [1], R. Șuța [1], D. Ivan [2]
[1] Facultatea de Medicină, Universitatea „Ovidius“, Constanța și [2] Spitalul Județean
Focșani
Articol preluat din Revista Romana de Reumatologie pentru sectiunea EMC Reumatologie, luna august 2008.
Strategia terapeutică farmacologică în artrita
idiopatică juvenilă (AIJ) este în plină
dinamică. Principala nouă recomandare este administrarea precoce și
agresivă a medicației modificatoare de boală în formele de AIJ cu indicatori de prognostic sever. Terapia farmacologică
optimă implică recunoașterea corectă a subtipurilor
de boală, care au prognostic și răspuns diferit la tratament. Metotrexatul rămâne medicamentul de primă alegere
și cel mai utilizat în tratamentul acestei boli. Având în vedere recomandările
FDA și rezultatele modeste la sulfasalazină în cazurile non-responsive
la metotrexat, etanerceptul
este recomandat ca a doua opțiune de tratament. Datorită efectelor
simptomatice limitate în timp și mai ales a reacțiilor adverse,
trebuie evitate dozele mari și administrarea îndelungată a
glucocorticoizilor la copii.
Dr. Gabriela Udrea, sef de lucrari, Clinica de
Medicina Interna si Reumatologie, U.M.F. "Carol Davila"; Centrul de cercetare al artritei precoce, Spitalul
Clinic "Dr. I.
Cantacuzino", Bucuresti.
Articol preluat din publicatia Medicina Moderna pentru sectiunea EMC medicina interna, luna august 2008.
Pana de curand, s-a acordat putina atentie
metodologiei de evaluare a activitatii bolii, a progresiei radiologice si
evolutiei sub tratament in artrita psoriazica. Odata cu progresele recente
facute in terapia artritei psoriazice, Grupul Pentru Cercetare si Evaluare a
Psoriazisului si Artritei Psoriazice (GRAPPA) a acordat un interes deosebit
pentru dezvoltarea unor instrumente responsive si discriminative pentru
evaluarea evolutiei bolii sub tratament. O serie de instrumente au fost
preluate din studiul artritei reumatoide, altele din spondilita anchilozanta
sau psoriazis si adaptate la artrita psoriazica. Domeniile asupra carora s-a
convenit a fi evaluate in artrita psoriazica sunt: inflamatia articulara, alte
manifestari (dactilita, entesita, intinderea leziunilor cutanate), unghiile
(tipul intinderii), modificarile radiologice, markerii de inflamatie si
evaluarile pacientului referitoare la boala. Pentru o parte din aceste domenii
au fost identificate instrumentele de evaluare, pentru altele exista
instrumente de evaluare in studiu, pentru ca - desi exista similitudini cu
artrita reumatoida si cu spondilita anchilozanta - artrita psoriazica este o
entitate de sine statatoare care are modalitati de evolutie particulare.
Articol preluat din Revista Practica Medicala pentru sectiunea EMC reumatologie, luna iulie 2008.
Prof. Univ. Dr. RUXANDRA
IONESCU
Centrul de Cercetare în
Patologia și Tratamentul Bolilor Sistemice Reumatismale, Spitalul Clinic
Sf. Maria, UMF „Carol Davila“, București
O nouă înțelegere a factorilor care influențează
lupusul eritematos sistemic (LES) și înțelegerea
autoimunității au creat multiple opțiuni terapeutice în
această boală și o mai bună utilizare a medicamentelor
tradiționale. De asemenea, au început să fie evaluate și
aplicate tratamentele preventive. Prevenția bolilor cardiovasculare, a
osteoporozei și monitorizarea atentă a activității bolii au
ameliorat morbiditatea și mortalitatea pacienților cu LES.
Articol preluat din publicatia Medicina Moderna pentru sectiunea EMC medicina interna, luna august 2007.
St. Suteanu, D. Ivan, Carina Mihai
Prof. Dr. Stefan Suteanu, Clinica de Medicina Interna si Reumatologie, U.M.F. "Carol Davila", Spitalul Clinic “Dr. I. Cantacuzino”, Bucuresti.
Dr. D. Ivan, medic primar reumatolog, Sectia de Reumatologie, Spitalul Judetean Vrancea, Focsani.
Dr. Carina Mihai, asistent universitar, Doctor in Medicina, Clinica de Medicina Interna si Reumatologie, U.M.F. "Carol Davila", Spitalul Clinic “Dr. I. Cantacuzino”, Bucuresti.
In tratamentul poliartritei reumatoide (PR) exista 2 clase de medicamente: medicamentele antiinflamatoare (nesteroidiene
si steroidiene) si tratamentul remisiv (“de fond”, DMARDs).
Tratamentul remisiv, la randul lui, este de 2
tipuri: clasic si biologic. Agentii remisivi clasici sunt: metotrexatul,
sulfasalazina, leflunomidul, sarurile de aur, antimalaricele de sinteza,
D-penicilamina, azatioprina, ciclosporina, ciclofosfamida. Agentii biologici
sunt: agentii anti-TNF-alfa (infliximab, etanercept, adalimumab), agentii anti
interleukina 1 (anakinra), rituximabul, abataceptul.
Agentii anti-TNF-alfa sunt agentii biologici
cel mai mult folositi in practica medicala, in tratamentul PR; ei sunt indicati
in forme active de PR, care nu au raspuns la tratamentul cu metotrexat si cu un
alt agent remisiv clasic.
Prin realizarea unui diagnostic precoce al PR
(de preferinta in primele 3 luni de la debut), prin administrarea prompta a
unui tratament activ cu unul sau mai multi agenti remisivi clasici si prin
recurgerea, atunci cand este nevoie, la tratamentul cu agenti anti- TNF-alfa,
se realizeaza o ameliorare semnificativa a evolutiei si prognosticului pacientilor
cu PR.
Articol preluat din publicatia Medicina Moderna pentru sectiunea EMC medicina interna, luna iulie 2007.
Gabriela Udrea
Sef lucrari, Clinica de Medicina Interna si
Reumatologie, U.M.F. "Carol Davila"; Centrul de cercetare al artritei precoce,
Spitalul Clinic "Dr. I.
Cantacuzino", Bucuresti.
Pana de curand, s-a acordat putina atentie
metodologiei de evaluare a activitatii bolii, a progresiei radiologice si
evolutiei sub tratament in artrita psoriazica. Odata cu progresele recente
facute in terapia artritei psoriazice, Grupul Pentru Cercetare si Evaluare a
Psoriazisului si Artritei Psoriazice (GRAPPA) a acordat un interes deosebit
pentru dezvoltarea unor instrumente responsive si discriminative pentru
evaluarea evolutiei bolii sub tratament. O serie de instrumente au fost
preluate din studiul artritei reumatoide, altele din spondilita anchilozanta
sau psoriazis si adaptate la artrita psoriazica. Domeniile asupra carora s-a
convenit a fi evaluate in artrita psoriazica sunt: inflamatia articulara, alte
manifestari (dactilita, entesita, intinderea leziunilor cutanate), unghiile
(tipul intinderii), modificarile radiologice, markerii de inflamatie si evaluarile
pacientului referitoare la boala. Pentru o parte din aceste domenii au fost
identificate instrumentele de evaluare, pentru altele exista instrumente de
evaluare in studiu, pentru ca - desi exista similitudini cu artrita reumatoida
si cu spondilita anchilozanta - artrita psoriazica este o entitate de sine
statatoare care are modalitati de evolutie particulare.
(1) U.M.F.-Craiova, Spitalul Clinic Judetean de Urgenta
Craiova: Dr. Sorin Ioan Zaharie, medic specialist medicina interna, asistent univ.
semiologiemedicala, Clinica Medicala II; Dr. Liviu Constantin
Iovanescu, medic primar medicina interna, sef de lucrari semiologiemedicala, Clinica Medicala II; Dr. Aurelia Enescu, medic primar medicina interna, sef lucrari, Disciplina Urgente Medico-Chirurgicale.
(2) Dr. Mirela Zaharie, medic rezident cardiologie,
Centrul de Cardiologie, Craiova.
Prevalenta pancreatitei acute si a celei cronice este
crescuta la pacientii cu insuficienta renala cronica (IRC). Nivelurile serice
ale enzimelor pancreatice depasesc frecvent limita superioara a normalului la
majoritatea pacientilor cu IRC, din cauza reducerii ratei de filtrare
glomerulara sau afectarii pancreatice coexistente. Pancreatita acuta este
intalnita mai frecvent la cei cu dializa peritoneala continua ambulatorie
(CAPD), comparativ cu cei tratati prin hemodializa (HD). Diagnosticul de
pancreatita trebuie luat in considerare la pacientii cu CAPD, care prezinta
dureri abdominale, daca cultura din fluidul de dializa este negativa sau atunci
cand nu se produce o remisiune prompta a simptomatologiei dupa initierea
terapiei cu antibiotice adecvate. Pancreatita cronica este rar descrisa la
pacientii cu IRC, diagnosticul fiind dificil, in special in stadiul initial al
bolii.
Articol preluat din publicatia Medicina Moderna pentru sectiunea EMC medicina interna, luna iunie 2007.
Dr. Camelia Diaconu, medic specialist medicina
interna, asistent univ., doctorand dermatologie, Clinica Medicala I, U.M.F.
"Carol Davila", Spitalul Clinic "Sfintii Imparati C-tin si
Elena", Bucuresti.
Dr. Angela Sopa, medic primar medicina interna,
Doctor in Stiinte Medicale, sef de lucrari, Clinica Medicala I, U.M.F.
"Carol Davila", Spitalul Clinic "Sfintii Imparati C-tin si
Elena", Bucuresti.
Dr. Alice Balaceanu, medic primar medicina
interna, doctorand pediatrie, asistent univ., Clinica Medicala II, U.M.F.
"Carol Davila", Spitalul Clinic "Sfintii Imparati C-tin si
Elena", Bucuresti.
Manifestarile cutanate pot fi foarte valoroase in
semnalizarea unui proces malign intern, inaintea aparitiei oricarei alte
simptomatologii. Multe din aceste manifestari sunt controversate, in special cand
o afectiune cutanata obisnuita, cum este keratoza seboreica, apare la pacienti
cu cancer. Fiziopatologia leziunii cutanate care apare in relatie cu procesul
malign nu poate fi totdeauna explicata. Aceste dermatoze pot sa apara inaintea
sau dupa diagnosticarea tumorii maligne, iar in anumite cazuri pot semnala
recurenta acesteia.
Articol pentru sectiunea EMC medicina interna, luna mai 2007
Dr. Bianca Dumitrescu, medic rezident, doctorand,
Clinica de Medicina Interna si Reumatologie, Spitalul Clinic "Dr. I. Cantacuzino", Bucuresti.
Prof. dr. Stefan Suteanu, profesor consultant, Clinica
de Medicina Interna si Reumatologie, U.M.F. "Carol Davila", Bucuresti.
Osul este un tesut complex cu roluri importante
functionale si structurale, pentru a carui integritate organismul orchestreaza
numeroase mecanisme de reglare. Recent, s-au evidentiat date noi despre
remodelarea osoasa si cauzele care conduc la aparitia celei mai comune boli
metabolice osoase, osteoporoza, a carei incidenta este in crestere marcata.
S-au descoperit familii de gene precum cele din grupul BMP si respectiv cbfa1,
care conduc la sinteza de factori, prin care celulele osoase se dezvolta si
functioneaza normal. Cuplul osteoblast-osteoclast interactioneaza in permanenta
prin M-CSF, RANK-L, dar si OPG, TNFalfa, IL-1, IL-17 si IL-12. Prin intermediul
acestor factori isi exercita actiunea si hormonii steroizi, parathormonul,
calcitonina, hormonii tiroidieni sau de crestere, stimulii mecanoelectrici.
Clinicianul trebuie sa aiba in vedere toate aceste mecanisme patogenice, atunci
cand evalueaza un pacient pentru a imbunatati practicile de diagnostic si
tratament ale acestei afectiuni.